Pedeapsa de-a mă privi tu
Nesincronizat și parcă anonim
O sufăr cu toată inima.
Numai tu
Și numai tu
Mă poți zâmbi
Dintr-o latură a tristului
Într-o dimineață a suspinului feeric de rouă.

Te-ador, nu înțelegi?!
Zâmbetul tău cade-n plasa speranței mele
Iar plimbarea galbenă prin parc
Se răscoală în gânduri pozitive
Să înțeleg vorbele tăcerii tale
Ca pe un sinonim al vieții mele
Mai mult decât o stare,
Mai mult decât un vis,
Mai mult decât dacă m-ai fi atins.