agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-04 | |
cred ca in cele din urma voi inventa un animal mic. o iubita.
voi incifra arcul sprancenelor ei si felul in care isi arunca parul pe spate pentru a-i ascunde calvitia. monstruosul zambet de pe cerul gurii. faptul ca e o aparenta. litera moarta, cuvinte negre. nu se tem de mine. ca furnicile care iti devoreaza mana pot incepe de oriunde. de la primele ei morti. de la prima ei frumusete. nicaieri nu e ea. in absenta ei cu degetele si unghiile ei roase pana la sange ghicesti ceva mai apropiat de rasuflarea mea pe geam mai aproape de acest gest cu care inventez concretul si imi torn nesupunerea intr-o forma. iar daca atingi sticla aparenta vei simti ca traiesti. fie si pentru o secunda. sa ne intoarcem in acele zile de inceput. de acolo trebuie pornit, intrucat e inceputul. ea si cu mine in fata unor cafele aburinde, noaptea, ritmul interior al fiecarei taceri. invata-ma sa soptesc, i-am spus razand. totul, ca si moartea, se invata. primele taceri respiratia frustrarea umilinta rasul. noi doi intr-o noapte ca intr-un acvariu cu urechile si mainile roase ingenios, erotic, de pesti. temandu-ne de sfarsitul noptii care ne va gasi intregi si mai marea noastra frica va fi disparut. iar atunci iar nu ne vom cunoaste chipurile. nu pot rade, nu-ti cunosc numele (cele mai multe dintre ele, cele care iti dau puterea). cand ma privesti eu te vad dansand pletele ca o alergie rosie iti invadeaza fata sau isteria ca forma de cunoastere sau sa incercam sa ne oprim. nu vom putea. ea danseaza incontinuu iar pletele ei au luat foc demult si nici macar nu ard. nici noi sa nu ne oprim sa incercam sa o iubim sa o transformam in painea noastra de toate zilele in cuvintele cu care ne rostim rugaciunea. oameni buni, cred ca pe parcurs s-a petrecut o substituire a personajului. nu e vorba nici de dezvaluirile asteptate de toata lumea, nici de palnia de foc prin care picurau cuvintele ei luminoase nici de baba surdomuta care mi-a prezis viitorul. ci doar de un sacrilegiu inesential.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate