Nemuritorii aluziei cobesc
De bună voie în oasele nopții
Fiecare îți sapă tăcut groapa pentru umbră
Vreau să fug din căderea cărților
Deschid la pagina unde șerpii scot pui
Regii arameici despart marea în două
Cu palmele muntelui tainic
În locul acela există enigma iertării
Astăzi atâtea dureri ascunse în luciul sarcastic al plebei
Doamne, poate mai vine un exod sacru spre Tora !