Ochi, dureros de căprui și de triști
Înfricoșător de singuri și speriați...
Nu-i nimeni să-i vadă,
Nu-i nici acea respirație caldă...

Sperând, continui să mă plimb
Și caut să prind
Ultimul vânt de toamnă.

Copaci dezbrăcați,
Suflet desfrunzit...

Ridicând ochii spre cer
Raza-mi de soare, printre nori o caut.
Sa fie cumva o eroare?!
Căci, sarea vieții pe buze,
Asta e tot ce simt.
Incontestabil,
Poziția-i de vină!
Cine m-a pus să sper?!

Dar încă sper...
Și n-am să încetez vreodată!