Ungher de bine în odăi de ceară,
Despicături de rău urlând că doare,
Plăcerea palmei atingând o floare
Și chinul vorbei mirosind a fiară,

Blândețea serii prevestind că moare
Și-asprimea cărnii sângerând sub ghiară,
Lumina clipei ce n-a vrut să piară
Și bezna spaimei ucigând o boare,

Splendoarea tainei ce-a rodit suspine,
Sluțenia din gestul hărăzit
Înveșnicesc tăcerile depline

Întru slăvirea celui ce-a zidit
Din lutul coapsei fremătând sub mine
Făptura ta de înger răstignit.