Îmi este foame așa cum îmi este și sete,
așa cum îmi este și frig,
așa cum îmi este și frică,
așa cum mă bucur sau mă întristez,
fără nici o contribuție directă și personală,
chiar dacă foamea izvorăște din mine.

face parte din mine.
este a mea cum și părul este al meu,
cum și inima este a mea,
până la primul transplant...

mă face mai treaz,
ca un deșteptător mă deșteaptă
și mă ia în seamă și mă trădează
când mațele mele încep să cânte,
să sune ca o orgă dezacordată...

Se moare de foame
așa cum se mai moare și de sete,
așa cum se mai moare și pe trecerea de pietoni,
așa cum se moare de cancer sau de SIDA
sau pur și simplu de înțepătura de albină
sau de păianjen…

Rămâi cu ochii deschiși,
holbați spre ceva inexistent,
țintă, imobil, nemișcat, rece, nepăsător.
Rămâi pentru alții.
Să-ți treacă cu mâna peste gene,
să ți le închidă
ca pe niște obloane de magazin
la sfârșitul programului...

Foamea nu face parte din locurile preferate,
cum ar fi bâlciurile sau parcurile de distracție.
Nu adună în jurul ei hohotul de râs
și nici măcar ironia,
decât, poate, ironia sorții:
"să mori de foame cu mâncarea în traistă!"

Mi-e dor de cartofii prăjiți
pe care nu mai am voie să-i mănânc.
Mi-e dor de fleica din carne de vită
pe care nu mai am voie să o mănânc.
Mi-e dor de toate cele
pe care nu mai am voie să le mănânc,
fiind condamnat
să pasc salate și legume
și tot ceea ce nu poate decât
să-ți enerveze foamea,
să te facă să-ți iei lumea în cap, ca și cum,
toată viața ai trăit pentru a te ospăta...
ca și cum,
toată viața ai înfulecat-o dintr-o singură înghițitură,
dintr-o singură suflare...

mai poate ține loc și de acel pas înainte
mult invocat, mult povestit...
O foame de cunoaștere
nu strică niciodată la casa omului.
Te ține treaz.
Îți dă sentimentul acela prin care
te crezi mai deștept decât ți-ai fi putut imagina.
Mai deștept decât te cred vecinii.
Foamea aceasta de cunoaștere
devoră biblioteca din cartier
pe cea municipală și mai apoi pe cea națională...
Noroc de Internetul care ți-a ieșit în cale....

Unii spun că nu este vorba
de foamea de cunoaștere,
ci de setea de cunoaștere...
Ce mai contează când
cei cu burțile goale beau apă
pentru a-și astâmpăra foamea...
Tot acolo ajunge, tot acolo se ajunge....

Te ține treaz, te scoală din somn,
te face să te perpelești,
să cauți prin gunoaie,
să strângi materialele refolosibile,
să dormi prin cutiile de carton ale televizoarelor,
fără ca să apari la televizor,

fără ca să ai putința
de a apăsa butonul telecomenzii
când ai decis să adormi.
Pur și simplu tragi capacul peste tine și gata...
Urmează o nouă zi...
O nouă alergare, hăituire,
o nouă viață
fără ca ea să fie măcar cumpărată
„la mâna a doua”...

Foamea face din tine ceea ce vrea.
te transformă în animal sau în criminal
sau pur și simplu
într-un inadaptat al societății de consum
sau pur și simplu
te poate face să-ți depui
candidatura la președinție
să fii nominalizat pentru premiile Nobel...
sau, dacă mai ai și noroc,
să fii trecut pe lista cu asistați sociali

Foamea, la urma urmei,
este o senzație universal valabilă,
singura ce-ți menține starea de sălbăticie,
chiar și în momentul în care
din mâna ta coboară mângâierea
ca o mireasă scările bisericii,
pregătită să arunce buchetul!

Atenție, se aruncă buchetul!
Nu călcați pe iarbă! Nu rupeți florile!
Mestecați cu gura închisă!