imi adun degetele uitate
in iubire sa
mangai fulgerul care
m-a aruncat in furtuna
atingerea ma poarta
dincolo de fiinta mea
iata omul!
imi admir corpul
cum se umple de stele
sunt potopul de lumina
in care se ineaca cei dragi
viata fara de moarte
actul de deces al atlantidei
cortina cade
moliere se ridica
si pleaca departe departe