Umbră tăcută ruptă din lumină,
dulce clătinare a zborului lin spre neant
suferind de îmbrățisarea amară
a unui timp care-a trecut nicicând
peste marginea aripilor noastre,
din nimic către haos.
Răpiri de culori pe gândul de fluture,
bătaie de aripi căzând spre pământ,
extaz, durere, lacrimi și flori.
Dincolo de durere și fericire
suntem noi
așa cum suntem
și cum putem fi.
Sinceri și adevărați,
nici lumini, nici umbre,
nici zbor, nici culori.