florile toamnei sub bruma ca un diamant
se desfac alene pe coastele dealurilor
privirea e plina de lanuri nemaivazute.

pe drumuri de ingeri alerg spre anotimp
copacii cazuti,a lor frunze alearga
spre casa unde stresine odihnesc.

parintii sint tacuti de mirare
sub cerul de stele prin care
e luna ca o stea mai aproape.

ce liniste ma-nconjoara de-acuma
ma uit cu dorul spre lanuri pustii
astept o-ntrebare banala

cine esti ,de unde vii?...