încă o zi de muncă în minele oaselor noastre
acolo unde scurmăm după diamantul pe care nu l-am văzut vreodată
măcinînd în dinți sterilul atîtor amintiri împietrite
despre care nimeni niciodată nu va putea să ne întrebe
nimic

bisturiul tăcerii ne crestează delicat încă o tumoare benignă
crescută în carne cu douăzecișipatru de muguri
ne cuibărim în ascunzișurile cicatricilor gîfîind
încă o zi și am scăpat fără să spunem unde ne-am ascuns
de noi înșine