amăgim timp
culori existențiale a fi sau a nu fi
oscilant anotimp în devenire toamna
îmbrățișează nehotărât rotule de cer
aproape îngenuncheat risipire în vânt
sunete polifonice răstoarnă gri aerul
de la minus la plus infinit universul
se scurge cioplind nepăsător frunze
într-un sistem de coordonate cartezian
pe axa numerelor ordonata y deplasează
abil puiul de cangur înfășoară filetat
castane buzunar marsupial în trotuare
încolăcind nestingherit găurile sapă
inele de riduri pe trunchiul copacilor
dramatizând inutil forme geometrice
fluid incurabil de boli luni dimineață
rănite ploi vomită galben-vâscos norii
chimioterapie într-un mov perpendicular
cu spume la gură răstigniri platonice
iederă albă brumat iubirea încă respiră
încăpățânându-se să trăiască pereche
unică de numere vieți in PUNCTUL sustras
clipei nevoie de absolut într-un concept
spațial împingem abscisa x către suflet
înflorind bronzuri poleite lemnul adună
somn buclă de talaș răsucit capul femeii
fluture muza adoarme ouă cu dale de flori
în atelierul lui Brâncuși să mai păcălim
câteva luni moartea ținându-ne de mână
încă un timp caii negri cu stea în frunte
potcovind ceață călări eternul albastrului
în altă dimensiune piatră călcatul apei mereu
împreună forme difuze la maluri de Styx
nedespărțit în culori amplu șuvoi de lumină
îmbrățișând sărut păsările toamnei noastre
amăgim zbor