Se pare că
fulgerul industrial căzuse neghiob
în mijlocul pieței
fibrele porților oarbe arzîndă
își ascundeau ochii sub gratii
tarabele zgomotoase
se-nghesuiau galben roșu
mirosind a resturi de toamnă
trecută de genunchi
și precupețele, vai, locuind
pe pungile murdare de reclame
plîngeau
fumul lingea pietre după ce obosit
fusese martorul tuturor
copacilor morți în picioare
fetițele înveșmîntate-n funingine
își căutau șosetele albe
cu care să se faca nevăzute
în ciuda sîngelui bolborosind
la capătul inimii dinspre pîntec
porumbeii de pe îndrăgostiți
își puseseră armurile la uscat
și cu grijă se împerecheau
fără nuntă

dimineața ar fi semănat cu o revoluție
dacă seara înainte de culcare
nu am fi băut și timpul
se pare că


15.11.2004