în fiecare zid mă oglindesc altfel
minunile oamenilor sunt munți ajunși mușuroaie
- nu pune mâna! liantul se sperie și curge
încălțându-ne în socluri
fără chip

nimeni nu va ști niciodată
dacă răul înseamnă a dărâma temple sau statui
idolii pictați sau idolii sculptați
sunt la fel de mincinoși
și casabili

aud ecoul pașilor în pustiu
monoton ca ai unui faraon care știe că va muri
nori de sete acoperă soarele viu
dezgropând blocuri albe
de piramide

îmbălsămat
cu dări de poezie trec vămile născute din nisip