oare de câte, mă întreb
de câte botezuri am nevoie
să alung șirag
toți demonii din mine
cu coarne, cu gheare, cu gheb
dorința anevoie
de câte ori zig-zag
s-o crăp în trei când vine?

... pe cel săltăreț – și lasă-mă să-ți mușc buzele
și lasă-mă să te zgârii un pic
să te tropotesc, potecă și șleau
ca o drumeață poftind la drumeț
... și pe cel adormit – și lasă-mă sa-ți torc moale
cu sfârcul proptit în ureche
și lasă-mă sub palmele tale
cu-un șold dezvelit
... și pe cel mai zălud – și vin de îndată, iubite
și mâinile cu fundă albastră îți leg și pielea
pe de-antregul cu limba pecete o-nsemn
coapsa țipând să-ți aud
... și pe unul sucit – și nu vreau genunchiul
să mi-l pui pe genunchi, nici brațul pe braț
iar gândul mi-l pun unde vreau
obraznic și gol, despletit

demonul iubirii bunăoară
după câte scufundări
după câte atingeri
cu ape binecuvântate
citite de preoți o vară
demonii călari
când s-ar face îngeri
în trupuri vinovate?