cuvintele
mi-au plecat
la manastire
nu mai am verbe
ci doar scrum
înveșmântat
în negru-fariseu
jertfă oaselor
urzind descântece
la portile viului

două oglinzi își poartă iluzia cântecului nuntă
de iele despletind ascunsul în semne de trecere

tu cerbule
tu pasăre
ce ați baut într-o noapte
cu lună din apa aceluiași
izvor lăsând rădăcinile
cerului nedospite e vremea
dragonului regasit în nod
saturn făcându-și cuib
în umbilicum terrae