eram tânăr de moș niculae
te-am găsit în zori încălțată cu bocancii mei
miroseai a zăpadă și a pâine prăjită
și-mi zâmbeai curat a „mă vrei?”

a fost cald în acea dimineață
a fost cald și iubire și lumină ne-a fost
însă moșii trec nu-i mai număr
sunt atâtea zile de post

tu ai rămas la fel o surpriză
îmi ascunzi prin buzunarele goale minuni
eu din bonuri nesfârșite de plată
îți fac rochie și grele cununi

mă simt generos îți scriu versuri
tu tresari simți în ele zăpezi de demult
strig viclean – eu sunt moș niculae!
tu zâmbind mă trezești c-un sărut

cuvintele sunt nuielușe fără suflet