sub gîndurile mele
pășesc încet pietrele
încovoindu-se
ape le îmbracă în somn
le mîngîie trupurile
statui cu tălpi șlefuite în șerpuiri pentatonice
dincolo de fosforescența întunericului lor
o primăvară în bulbi de os
le răstogolește atingerea
devenind pulbere