un do de coș de fabrici un la de trotinetă
iar aerul se umple de păsări și de tină
dansându-și raze roșii pe streșini și morminte
un soare frânt apatic se leapădă lumină

se-aude un motor rânjindu-și roți dințate
mă ninge rumegușul pădurilor de fag
când am pășit podețul am tulburat lătura
potăii blegi lihnite îi sunt nespus de drag

pe garduri crătiți oale șoptesc sub umezeală
e încă dimineață și apa nu s-a luat
din vale vine parcă un zumzet stins de școală
sau poate-i doar ecoul de munte despicat

licăre alunișul oftează-n barbă culmea
mai pritocesc hulubii îndrăgostiți de ploi
în fiecare buclă a gârlei despletite
se duce-n lume chipul uitat de amândoi

la troiță o babă își mursică broboada
se-ngroapă în oftat și-n câlți de lână grea
miroase a tămâie și-a lacrimi de tărie
miroase a rășină și-a trup de vreme rea

arar coarne pierdute bășici în joacă sparte
soboli frângând în gheare semințe de dovleac
sunt iar copil și parcă înstrăinarea arde
un dor al suferinței rămasă fără leac

în fiecare străin îndepărtându-se de mine
rânjindu-mi
moare un prieten pe care deja l-am uitat