agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-08 | |
las poemul să treacă și să fie uitat
ca niște versuri visate pe scaun în bucătărie la 3 dimineața în miez de insomnie las poemul să treacă și să fie uitat să nu-l privească nimeni, să nu-l intereseze nimic ieri am vizionat în direct noua demolare a parcului, nu se vor mai spune pe bănci istorii marinărești, nu se vor mai face noduri și împletiri absurde-omenești între două țigări cel născut astă toamnă din tine își arde un templu sau pur și simplu o casă unde să locuiască ca niște versuri nopțile de sârmă ghimpată se întorc la mine, nu le-am născut valabil niciodată, nu le-am împletit vreodată cât de cât atent și acum își fac de cap, aburi verzi, dulci de vin învăluind camera, evadând prin balcon în vița de vie de dragul lor am să încerc o îmbrățișare dar poate de dragul lor mi s-ar potrivi mai lesne o beție ca niște sunete legate de scaunul din bucătărie câteva gânduri fac dragoste cu ultimii neuroni, de aici se va naște ceva și va evada curând prin balcon adevăruri valabile, replica atârnând de logica marinărească de parcă ar fi o șapcă neagră purtam așa ceva la 17 ani și anii nu mă intimidau, aș fi luat totul în serios, pe cuvânt dacă nu am încredere în sunetele care se aud născând în bucătărie ca o dragoste nemărginită sunt liber și bucuros în oraș, trag țepe la trecători și le propun un târg echitabil, vând omul-final, ia, neamule, omul-final așa cum e deși nu am decât fluiere în buzunare am curajul să vând omul-final își trăiește dragostea în oraș, își trage șapca neagră din când în când pe frunte și nu se lasă intimidat, nu alege trasee circulare, călătorul liber și frumos în oraș ca niște versuri visate în miez de insomnie las poemul să treacă și să fie uitat ultima secundă de liniște s-a dărâmat, biblioteca stă în memorie ca o femeie cu ochi negri pe canapeaua albastră
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate