Eram un râu, lucire străvezie,
Plângând tăcut. Un ciot luat de valuri.
Eram o floare dănțuind la baluri
Cu-n fir de iabă-n margine de glie.

Eram un păstrăv îndreptat spre maluri,
Ca să-și aleagă-n tainiți o soție
Și-o pasăre scăpată din robie
Trasând pe cer aceleași ritualuri.

Eram o lume prinsă-n ecuații,
Urzind prin colțuri sumbrul ei complot
Și ancorată-n ternele-i fixații.

O clipă doar, în sacrul meu chivot,
Plecam din trup, mă-mprăștiam în spații,
Eram în toate, devenisem tot.