te-ai sinucis în zori
îți doreai așa de mult să mori încît ai pornit-o
devreme
(mi-ai spus)
am umblat ce-i drept un timp cu funia sucită-n sictir
în jurul unui gînd proptit abitir în lacrima-nărav
ghicită delicat sub primul strat de zîmbet
stins și în amarul gurii grav
(ți-am răspuns)
ai îndepărtat stelele cu gestul cu care gospodinele
mătură dimineața podelele, ai fi putut să mai aștepți
în lumea celor strîmbi leproșii sînt cei drepți
(mi-ai spus)
ei bine nu mai știu ce ne desparte
nu-i moartea grea-ntre noi, ci tu așa departe
(ți-am răspuns)