ascultă iarna cum gând_ură pe trepte
cărunte ascultă te-aș minți
probabil
te-aș mai iubi
sub fulgi de nea
întreabă
cum trece iarna cum se cunună
probabil
cuvintele-n frunzele doamnei
ascultă îngropat sub chiciura vremii
până ne-o mătura rece
stăpâna ființei mele căci tremură
în tăcere cum rânduie neaua
prin răni sângerii fără să ne ceară
nimic la schimb în ochi
în ochi gând_ură pe urme adânci...
cum țipă de nea!