Așa cum am precizat și în nota personală a ediției acestei lucrări, pentru a fi dus la îndeplinire acest proiect cultural a fost nevoie de un timp de așteptare de aproximativ zece ani pentru a mă hotărî dacă este nevoie de o astfel de lucrare. Am pendulat între două planuri de acțiune: de a publica interviurile doar pe site-urile de literatură online și în revistele de cultură din țară sau să le strâng între două coperte de carte. Inițial am considerat că apetitul pentru lectură este într-atât de slăbit încât îmi imaginam că doar publicarea unor cărți-șoc va putea să revigoreze dorința de a pătrunde în universul atât de divers și complex al imaginației unor autori. Total eronat. Apariția unei cărți cu iz de cancan sau monden ieftin nu va stârni dorință decât pentru acest gen de scriitură. Ulterior, o altă ipoteză s-a născut, parcă pentru a mă face să renunț la publicarea acestei cărți. Mi-am pus fireasca întrebare: oamenii nu mai citesc operele scriitorilor clasici, adevărații deschizători de drumuri... cum aș putea să cred că o carte de interviuri va influența în vreun fel intenția vreunui cititor să ia volumul pentru a-l răsfoi?! Parțial adevărat, aș spune. Raportat la gradul de interes față de cartea scrisă consider că, la o primă analiză sunt patru categorii de persoane: cei care citesc având propriul sistem de alegere a lucrărilor, având un grad de cultură ridicat, cei care sunt convinși de persoane avizate, vectori de opinie - gen critici literari – și cei care citesc foarte rar, în genul acelora care iau o carte care a mai fost citită, să zicem în vremea adolescenței, ca un gest al retrăirii acțiunii de ieri, dar cu ochii maturității de astăzi. Bineînțeles, ultima categorie este reprezentată firesc de cei care nu citesc, indiferent de anotimp.
Astfel că, urmărind feedback-ul de succes în urma publicării interviurilor pe site-urile de literatură, beneficiind de aprecieri și laude, dar și de critici nefavorabile m-am decis să realizez această lucrare ca semn de respect pentru toți cei prezenți în aceste file, dar și un omagiu pentru personalitățile care nu mai sunt printre noi.
De ce “27 Dialoguri – Construcții incomplete”? Ele, în mare măsură au fost concepute în perioada 2003-2004, pe când eram redactor al Cotidianului Național “INDEPENDENT” condus de binecunoscutul om de presă Horia Alexandrescu. O adevărată școală de jurnalism, prin exigențele, pretențiile și cerințele sale. A fost perioada cea mai frumoasă, dincolo de stresul, agitația și rigorile specifice activității jurnalistice. Astfel că, prin natura meseriei de ziarist, am avut ocazia, dar mai ales bucuria de a cunoaște personal oameni extraordinari, adevărate exemple de ambiție, dorință și talent. În două cuvinte: valori incontestabile. Aceasta este perioada cea mai frumoasă și plină de amintiri memorabile. Sunt clipe care nu își doresc repetabilitatea. Sunt unice. Mai mult decât atât, activitatea desfășurată în cadrul departamentului “Cultură” m-a făcut să văd lucrurile mai în amănunt, făcându-mă să realizez din ce în ce mai mult și fără niciun dubiu că societatea în ansamblul ei și-a pierdut reperele, modelele, îmbrățișând obiceiuri și atitudini, gusturi și tabieturi lipsite de profunzime și gust, de mândrie și demnitate. Oricum, eu – așa cum am mai spus și într-un interviu acordat poetului adjudean Gheorghe Stroia, prefațatorul acestei lucrări - am plecat pe drumul jurnalismului încurajat, parcă de viziunea naivă că, ideile, gândurile mele, opiniile argumentate pot forma, pot schimba anumite mentalități, pot scoate în evidență valorile reale, așa cum le privesc și apreciez.
Din punct de vedere al conținutului interviurilor, acestea au urmărit la vremea respectivă, să fie conforme cu cerințele ziarului și anume informații ușor-digerabile, generale, dar de bun simț legate de viață, carieră, mergând mai mult pe latura sentimentală, umană și mai puțin pe cea tehnică, specifică revistelor dedicate fenomenului cultural, amplu, complex și profund.
Și, iarăși, de ce incomplete? Poate oare cineva să cuprindă în câteva pagini o istorie, o viață?
Cartea de față, prin întrebările adresate, nu își propune să scoată în evidență capacitatea intelectuală a intervievatorului, abilitatea acestuia de a creiona un peisaj cu interogații complexe, ci unul cu aspecte - mai puțin cunoscute de generațiile mai tinere, postdecembriste – ale omului-creator, care țin de viața acestuia, de condițiile sociale în care își desfășoară activitatea, de problemele cu care se confruntă până la finalizarea lucrării și, uneori chiar și după publicarea acesteia.
Pot, oare, cuvintele să cuprindă toate conotațiile vieții și operei unor personalități artistice, să dezvăluie pe înțelesul tuturor diferitele proiecții ale unor conștiințe care au marcat epoci și au construit generații? Să deslușească sensuri ale unor destine, frământări și dileme încifrate în propriile creații? Câți oameni, atâtea opinii și gusturi. Sunt zeci de partide politice și tot atâtea ideologii.
Un lucru, însă este cert. Lucrarea aceasta - așa cum spuneam mai sus - se dorește a fi un semn de respect pentru toți cei prezenți în aceste file, dar și un omagiu pentru personalitățile care nu mai sunt printre noi.

Cartea va fi lansată la Biblioteca Județeană din Pitești pe data de 14 martie a.c. la ora 13:00.