agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-05-13 | |
Abundenta activitate literară a scriitoarei Ana Ruse, confirmă autenticitatea unor experiențe fundamentale, concretizate în universul celor peste cincizeci de titluri beletristice : tomuri publicate, consacrate și răspândite printre generații. Este o evoluție ascendentă pe traiectul cunoașterii.
Ca eu receptiv, purtător de limbaj și fantezii creative, s-a dovedit fertil(ă) atât în polarizarea liricii moderne, cât și într-o atitudine spirituală omogenă, gradată înalt pe tărâmul prozei reflexe, prin conținuturi transmițătoare de semnificații. Pentru autoare, conceptul modernității mai are și o altă latură pluridimensională, în virtutea căreia, generează reprezentări imaginative cu intensități diferite spre idealitatea poetică, însoțite de denumirea protectoare a haiku-ului. Dar în ce măsură, duhul românesc izbutește să "încreștineze" exoticul haiku, care va rămâne ca orice esență, un extract pur din patrimoniul cultural nipon , rămâne să apreciem. De unde, sesizăm între particularul și generalul demersului, prezența legăturilor stilistice bipolare pe un câmp artistic mediator. Este adevărat că, în toate perioadele artelor creative, ca aspirații posibile la descifrarea și contemplarea modelelor, s-au evidențiat cu o continuitate conștientă, imitații - mimesis (vezi teoria imitației formulată de Socrate) , asimilări și influențe în (și din) conținuturi, în (și de) forme ale unor entități colective. "Aristotel, pentru care esența existenței rezidă în existența sensibilă, vede în artă o imitație a esenței acesteia. Privind dansul, muzica și mimica, incluzând apoi sculptura, pictura și poezia (deopotrivă epică și dramatică) în accepțiuni evident valabile - ea leagă arta de realitatea pe care artistul o reprezintă, ca o imitare a acțiunilor umane sau o imitare a naturii" (Al. Husar, Izvoarele Artei, Editura Meridiane, București 1998). Aceste începuturi episodice, selective, concentrate asupra a ceea ce a fost (și a rămas) în lumea explicabilă ca o avântare spre desăvârșit, implicând "categoria frumosului" , caracterizează compozitul universal. Din acest fluviu împovărat de gânduri, filtrat prin adâncurile tainice ale vieților interioare, s-au revărsat, ramnificându-se , tipologiile stilurilor. În dinamica complexității procesului spiritual amintit - care nu este altceva decât o infinită ipostaziere a actului genezic, spre alte dimensiuni combinatorii și de sintetizare,au dat în "clocot" și intervențiile programatice ale unor contingente de interpreți cum ar fi : teoreticieni de artă, esteticieni, critici și traducători. Fără a neglija gândirea de evaluare estetică, pornind de la arhetipuri, în cadrul istoriei se situează prioritar atașamentul față de valori al traducătorilor erudiți, care prin transliterații s-au străduit să furnizeze o bogată aparatură noțională, menită să atingă o limpezime satisfăcătoare, ilustrând adeseori dificultățile și îndoielile terminologice. Nu întâmplător accentuez raționamentele cercetării epistemologice, făuritoare de punți, îndreptate către vârfurile civilizațiilor. Trecând prin această disertație, vom distinge în continuare ce flux liric , vivifiant, emanat dintr-o acumulare astrală de planete , a magnetizat atenția poetei Ana Ruse, călăuzindu-i crezul artistic, tocmai spre îndepărtatele orizonturi ale arhipelagului asiatic. Ei bine, nu doar sentimentele de uimire trăite de Ana Ruse la contactul cu straniile frumuseți asiatice (printre care reamintesc și cele "opt petale" ale muntelui sacru Fuji-san -al cărui nume provine din structura ainu , fuchi, însemnând foc ) reflectate în oglinzile lacului Kowaguchi sau "dezvelirea " craterului venerat Nai-iu (Sanctuarul ), au apropiat-o de fenomenul literar haiku, îmbibat de caracterele unei alte eredități. La autoarea neîmpăcată de "constrângerea" curentelor materialiste care indicau o anumită incapacitate, abordând prea îngust religiile și filosofiile orientale, a mai existat deci, un precedent orientat către cercetările esoterice. Astfel, punând preț pe alegerile tainice , creatoarea noastră transcede poemele sale și pe calea armonizării energiilor ( " Aikido" :Ai- aromonie, ki- energie, Do- cale ). Lecturând volumele bilingve "Dealul cu cireși", Editura Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 2001 - prefațată de Alexandra Munteanu și "Efigii ale clipei ", Editura Boldaș, Constanța, 2008 - prefațat de Vasile Moldovan, ambele roditoare în compoziții versificate haiku, tanka și haibun - pe care le-am primit de la autoare, discret rânduite în plicuri separate, cu valoare de dar, observ cum se vor descifrate puterile simbolurilor înrudite din polifonia limbajului. Printre alte relee filosofice din conținutul discursului poetic, care schimbă la toate nivelurile tensiuni prin descărcările spontaneității intelectualiste - unde cuvintele epurate gravitează în jurul centrului solar al limbii române - , se recunosc imagini spectrale străvechi - chiar dacă unele dintre ele au suferit transfigurații în organizarea materiei poetice - preluate din zone asiatice adânci, dovedind o autentică legătură cu adevărata lor tradiție : " statui cu evantai ", "ciorile pictează cu tuș "- veritabilă ideogramă - , " timpul " , " bradul " , " bujorul" , "crizantemă", "nuferi roz" , "cireșii ", "aripa fazanului", "cocorul ", "muntele ", "peștera", "barca" , "pescarul ", "ursul", "egreta ", "liliacul " , "mărul ", " berzele" , șamd. (Dealul cu cireși). Sau : " mesteacănul ", "ceasul și nisipul din clepsidră"- ca reluare a scurgerii timpului din motivul calendaristic al anotimpurilor, "cascadă", "trandafirul galben", "flori de salcâm", "flori de migdali", "flori de magnolii", "tuberoze" - ca motive florale, prezente în tradiționalele sărbători nipone, "cormoranul " (Efigii ale clipei). Fără îndoială, titlurile volumelor sunt voit de inspirație niponă, justificându-și partimoniul și simbolistica. Pot spune că, autoarea se folosește de spațiile miniaturizate și de suportul formal al genului haiku , unde versurile sunt o alternare strictă de silabe, mai întâi pentru comprimarea conținuturilor. Pe de altă parte, ea dă textelor,in multe registre, îngemănări oculte cu arome de mantre budiste și numerologie cabalistică (vezi reducerea și adunarea teozofică) : "/cinci, șapte, cinci/ toată noaptea a numărat / în zori , niciun haiku/". Abia de aici , se pun în mișcare acele forțe artistice și sufleteși care, au nevoie de mister, eliberându-se subtil de realitatea apăsătoare, mascată și ea descriptiv. De aceea, nu mă miră spre ce duc roadele focului gânditor prin înrudire cu extazul religios :" / prin vitraliul spart / luna iscodește-n inimi/ Ziua-nvierii/ " ; "/ natura gemând/ oamneni și pomi îngenunchiați/ spre iertare/ " ; "/pe cerul senin / șiruri de berze plecând/ ultimul botez/ "; "/ mama cunoștea / raiul bucuriilor/ dar și lacrima/ eu le păstrez în poem/ mereu gândind la ea/" ; "/atât de diverși/ dar cu aceeași credință/ se roagă Fecioarei/ rugăminți împlinite, altele doar sperate / " ( Efigii ale clipei). Rădăcinile acestui simbolism primordial vin și se intensifică din "Dealul cu cireși", plin de minerale și petale... :"/ Călugărițele / printre flori albe/ sunet de clopot/ " ; "/chipul sfinților/ în lumina săracă/ atâta smerenie/ " ; "/ Înserare - / sub icoana Fecioarei/ un hoț îngenuncheat/ " (...). Ca surse de fascinație și căldură vitală (Pneuma), poemele cuprind game variate a gradelor de lumină de la clar-obscur la strălucire diademică : "/Peșteră - /lilieci negri/ pe desenul rupestru / " ; "/Eclipsă- / albinele / se ciocnesc în zbor/ " ; "/Pe apa roșietică-/ trei nuferi roz/ și luna /"; "/Asfințit pe mare-/ pictorul uluit / de atâtea culori/" ; "/Amurg pe dealuri/ cântecul mierlei/ furat de cascadă/"; "/Ceață pe mare/ șuierul navelor/ atât declar/" ; "/Un crochiu / din pomi cu chiciură/ soarele îl șterge/ " ; "/ Amiaza fierbinte/ fetița pune statuii/ un evantai/" . Esențialul rezultă din întregul magiei lingvistice :culori care dansează, succesiuni de sunete sau arcuri sonore, pulsații, vibrații, între înălțimi și adâncimi, pe forme și în forme, în cele din urmă întoarse în chei secrete la registrul mediu de începuturi. Interesant este că, aceste minipoeme se desfășoară concomitent în spații lăuntrice , dar și în afară, creând încă de la primele licăriri, flăcări arhaice. La adăpostul conștiinței, poeta ascultă necontenit și o cântare tăcută pentru ochi din diadema luminii înalte.Este o jubilare spirituală, când se percepe plenitudinea lumii și în liniștea - nu numai în dinamica- formelor. Prin invocarea geniului literar haiku, poeta Ana Ruse își marchează cunoașterea ascendentă a existenței, țesută din rețele de entități transcendente. În creuzetul narațiunii descriptive al haibunu-lui, este topită alchimic materia imagistică a evenimentelor. Toate aceste trăiri, au o destinație propusă de rațiunea care, le ordonează în secvențele repetării ciclice. N.N.Negulescu |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate