Dictatura comunistă a falsificat în mare parte istoria anilor 1866- 1947. Evenimentele survenite la 30 decembrie 1947 s- au repercutat și asupra fostei reședințe regale. Cărțile din biblioteca Palatului, legate în piele, mătase sau aur, au fost în parte arse în curte. Piese de mobilier au fost expediate spre câmpul Dudești pentru a fi distruse.
Între anii 1949- 1976, Palatul Cotroceni și- a schimbat destinația, devenind Palatul Pionierilor. După cutremurul din 1977, datorită distrugerilor suferite, au început lucrările de restaurare care au durat aproape 10 ani.
În 1984, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu a fost demolată biserica mănăstirii Cotroceni, în prezent fundația bisericii fiind conturată cu plăci de marmură.
Spațiile restaurate(1977- 1986) în conformitate cu martorii epocii, cât și cele reconstruite în spiritul celei de- a doua jumătăți a secolului al XIX- lea, pun în valoare atributele unei reședințe regale, măreția și fastul.
Arhitectura exterioară a palatului se completează cu varietatea stilurilor de decorare a apartamentelor și saloanelor de reprezentare(Neorenaștere germană, Henric II, Ludovic XV și XVI, Rococo, Empire, Biedermaier, Art- Nouveau etc.), iar colecțiile sale, reprezentative pentru artele decorative și aplicate de la sfârșitul secolului al XIX- lea și începutul secolului XX, conferă intimitatea spațiilor încântându- i pe cei care le vizitează.
Ideea organizării și valorificării culturale a spațiului istoric de la Cotroceni a apărut în anturajul reginei Maria, inspirat de aceasta prin anul 1913. Acest lucru este certificat de arhitectul Șt. Balș, într- un referat din august 1949, precizând că se contura la Cotroceni înființarea unui Institut de artă.
Noua ordine politică din România, în contextul evenimentelor din 1990, a permis înființarea și funcționarea unui muzeu în Palatul Cotroceni. Astfel, la 12 iulie 1991, Guvernul României a hotărât înființarea Muzeului Cotroceni, ca instituție de importanță națională , în subordinea Ministerului Culturii.
Muzeul Național Cotroceni este o insituție bazată pe reflectarea istoricului ansamblului Cotroceni, pe evoluția transformărilor sale, survenite de- a lungul timpului.
Partea medievală a muzeului este reprezentată de spațiile construite în timpul domniei voievodului Șerban Cantacuzino, conform celor prezentate anterior.
Actualmente, în cadrul muzeului pot fi vizitate cuhnia(bucătăria) mănăstirii Cotroceni, trapeza(sala de mese) și câteva chilii, ca și pivnița mare a caselor domnești, spații reprezentative pentru tehnica de construcție și pentru arhitectura românească de la sfârșitul secolului al XVII- lea.
Fiecare interior încearcă să recompună din punct de vedere decorativ un stil supus rigorilor artistice. Așa s- a păstrat, într- o formă nealterată de intervenții ulterioare, ansamblul Holului de Onoare, compoziție decorativă care amintește de Opera din Paris, realizată de Charles Garnier, în stilul neoclasic francez.
La primul etaj, Sufrageria Germană este decorată în stilul neorenașterii germane și restaurată conform concepției decorative din perioada Gottereau. Urmează Salonul de vânătoare, decorat în stilul neorenașterii italiene, Salonul Florilor, a cărui decorație murală reprezintă opțiunea arhitectului restaurator și Biblioteca regelui Ferdinand, singurul spațiu din muzeu care nu a necesitat lucrări de restaurare. Aici este expus un fond de carte care a aparținut familiei regale a României.
Marele Salon de Recepție, reamenajat între anii 1925- 1926 de arhitectul român Grigore Cerchez în stil neoromânesc, se învecinează și se continuă stilistic cu Sufrageria Regală Cotroceni.
La etajul al II- lea, al muzeului , se pot vizita apartamentele familiei regale: Salonul Oriental folosit inițial de Regina Maria ca atelier de pictură și pirogravură, Apartamentul regal, Salonul Henrich al II- lea și Apartamentul francez. Se mai poate vizita Dormitorul reginei Maria, restaurat conform variantei din 1929, Salonul Norvegian și camera copiilor, realizată într- un stil francez.
Instituție culturală de prim rang, Muzeul Național Cotroceni găzduiește importante evenimente culturale- seri muzicale, expoziții, concerte, lansări de carte ș.a., toate purtând pecetea unui colectiv de specialiști dornici să pună în valoare o zestre culturală națională de excepție.