agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-26 | |
El i-a remarcat într-un timp ochii rotunzi al căror sfert de ochi ieșea întotdeauna în afara feței și poate că nu i-ar fi spus nimic până când i s-au deformat mâinile; arătătoarele și mijlociul aveau câte o gaură rotundă, mică, moale; el i le arătase într-o zi. Ea își făcuse un obicei de a cerceta adâncimea lor cu ajutorul genelor ca într-un concurs la care el râdea cu poftă fiindcă își simțea gâdilăturile petrecând-o prin partea de sus a corpului până undeva sus la baza craniului prin gât pe undeva unde firește se opreau ca niște remarci puțin comestibile, se zbăteau, se strofocau un pic, se dădeau cu capul de toți pereții traheei, sau poate nu era traheea, ca să iasă zgomotoase hohotind râsetele lui mai masculine. Unde s-ar fi putut termina asta? Și de ce n-am înțeles niciodată trecerea bruscă la strânsul din dinți, ochii mari, nedumeriți și-apoși, așteptând de undeva mesianismul pentru ei... Privitul ochi stâng în ochi stâng cu autorizată mânie poate; și ochi drept în ochi drept, rușine, ca și cum între ei ar fi fost un zid - ignorând cu oarece superficialitate că săgeți circulau în partea cealaltă nestingherite cu nimic. Aveam o ură pe care mi-o adînceam în ei fără reproș, cercetându-i părticică cu părticică să nu cumva să-mi scape vreo celulă pe jos, dup-aceea s-o uit, ea să facă rădăcini și-apoi să crească o altă Ea și altul El la fel de preocupați mâna unuia de ochii altuia!
Într-un târziu pașii ei se auzeau încercând duritatea pământului de sub ea, din ce în ce mai rar, din ce în ce mai încet, fără să tresară din ochi, dispărând, anulându-se ca și cum aș fi izbutit s-o evit. El își păstra simțurile contractate în mâna dreaptă; închidea pumnul și își căuta un punct de reper în jurul lui, de care să se ajute până la sertar (unde l-am văzut deseori ascunzându-se). E bizar; locul din jurul lor, am observat, nu exista decât în măsura în care se materializa lângă ei un sertar și pământul care să demonstreze, prin reacțiune, impulsul tocurilor ei. În rest, un alb care îmi părea numai mie, cred, violent. Și împrejurimiul căderilor mele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate