Motanul încălțat


Domnișoară! Domnișoară, mă scuzați, dar, cred că ...
... Dacă mă uit bine la tine, și nu mă uit, tu semeni cu motanul încălțat, din profil cel puțin. Da, da, chiar cu el. Cu motănelul blănos și lasciv încălțat cu ciubote roșii-roșii, până sub genunchi, legate cu fir de aur, din barba de aur a sfântului Petru. Așa lungă și proaspătă, cu blănița ta argintie din vulpi argintii ștrangulate și cu buclele tale ce-ți fac căpșorul aproape imperceptibil, cu boticul fin, cu privirea felină, cu ochii de angora... Nu încape îndoială! Tu ești motanul încălțat! Te-am regăsit după atâția ani! Sunt eu, căpcăunul, nu mă recunoști? prietenul tău căpcăunul. Am stat o vreme la terapie intensivă dar mi-am revenit, în sfârșit, și-am început să te caut. Vreau doar să-ți cer iertare și să-ți mai cer, eventual, o mică pensie alimentară. Ce bine-mi pare că te-am găsit! Ilustrul, iubitul motănel încălțat! Cel care, pentru prima dată, a strivit sub călcâiul drept visele oamenilor și, sub cel stâng, urechile mele.Și le-ai făcut ghem și-ai adormit și-ai mustăcit și-ai tors. Uite, ți-am croșetat un pulover! L-am făcut chiar din barba mea, cu dungi de marinar, nuanțe de colibri și sudoare de tractorist. Îți place? De gustibus non disputandum, prietene. Oricum, eu sunt mândru de el, și sunt mândru și de tine, dragul meu. Ce bine te-ai descurcat tu! Erai doar un ghemotoc răutăcios de blană, cu cele mai frumoase ghetuțe din lume. Acum ai crescut, ai intrat la ASE, ți-ai găsit un part-time la o cofetărie în centru, ai garsoniera ta frumos mobilată cu margini de curcubeu și monocromii roz, și, uite, acum ai atâtea perechi de ghetuțe care mai de care mai înalte și mai colorate și mai... mai la modă, cum spuneți voi. Mă bucur nespus să te văd, micul meu motănel încălțat, cu ciubotele tale roșii-roșii...
... Domnișoară, scuzați-mi impertinența, dar, cred că ați călcat în rahat de câine!