Salcîmul
O stăpîne...

La lumina zilei în a vîntului bătaie din pădurea deasă, de lîngă mama m-au luat și dup-o cale fără apă la o nouă casă m-au mutat. În grădina mare mai erau copaci, dar eu unicul eram cel mai pupat. Ședeam mîndru pe un deal, tandru creșteam, mulți ani, și nu credeam vreodată că acel bun țăran îmi va dori moarte. Ședeam nu-nțelegeam, mă uitam dar nu vedeam, de ce tu sînge roș mă doborai. “Tu falnic dar al vieții mele, nu te supăra, că viața mie amară și e în mîna ta!”, „O stăpîne, scoarța mi se frînge și simt cum ascuțișul inima mi-o dărîmă.”, „Tu salcîm, bogat în primăvară jalea-mi va fi mai mare cînd copilul afară-mi va doarme!”, „Așchii sar în juru-mi și mugurul meu moare, ai stăpîne îmi dau ultima suflare.” „Tu frate, taci și cazi o pomană faci!”.

de Seraciov Anastasia
cl a X-a”A”