Ma trezesc dimineata in asternutul cald, dupa un somn lung si odihnitor. Visul inca nu s-a sters in intregime. S-a luminat demult de ziua. Cerul de un albastru intens imi da de veste ca soarele, pe care nu il vad de la fereastra mea, e puternic si stralucitor. Cativa nori albi se contureaza clar printre frunzele copacilor din fata ferestrei. Inca nu deschid ochii bine. Si nici nu ma misc, pentru ca langa mine doarme ea. Nu vreau sa o trezesc inainte de a se fi saturat de somnul linistit ce i se citeste pe chip. Doarme cu fata adancita pe jumatate in perna colorata. Respira atat de usor... O suvita de par ii sade pe obrazul alb. Are gura intredeschisa. Un suras abia perceptibil imi spune ca visul ei nu s-a terminat inca. E atat de frumoasa cand doarme. Si e atat de bine sub plapuma din puf, incat ma hotarasc sa mai raman o vreme, dar inainte de a inchide ochii, nu pot rezista tentatiei de a-i atinge mana. E mica, alba si calda. Degetele subtiri imi cuprind mana intr-un act reflex, iar zambetul din coltul gurii a devenit parca mai vizibil. Nu a deschis ochii, dar stiu ca acum nu mai doarme. Mainile noastre sunt impreuna. Se misca usor si se intoarce cu fata in sus. A deschis ochii. Cand ma priveste, parca ceva ia foc in mine. Imi bate inima mai tare si stiu ca primul lucru pe care-l voi spune va fi: te iubesc. Stie si ea lucrul asta. Imi zambeste. Ma las cu capul langa ea si simt aroma fina a parului ei. Sunt fericit. Nici un gand nu ne tulbura linistea. Inchid ochii, iar ea aude cuvintele nerostite. Aud la randul meu tacerea ei. E fericita.