Ploua. Ploua de aproape o luna. 30 de zile de cand ploua. Ploua si nu are de gand sa se opreasca. Potop, ce mai! Mama ce ploaie! Daca mai ploua mult se duce satul. Lacul format a luat deja cocina babei Rada si acum s-a apropiat amenintator de patul.
Oamenii s-au adunat ciopor la marginea apei; stau asa pe soseaua nationala DN 6 si privesc de la inaltimea drumului apa. Privit fara patima lacul pare linistit. Nenorocirea este ca incet - incet isi mareste suprafata. Cu fiecare zi ce trece se mai apropie cu cativa metri de sat.
-Maine ne-nghite, zice baba Rada cu naduf.
Primarul priveste si el lacul. Sparge seminte si priveste.
-Pai da! zice el.
Pe ulita, aia de da in sosea, la cativa zeci de metri, apare Madalina a Trotilatului. Aia de-i fugi mirele, Nelu-Masliniu, chiar in ziua nuntii. Fugi chiar din biserica. Nu mai vru sa se-nsoare. Iaca asa.
-Ce e ba? Ce e? Ne-nghite? intreba ea alergand spre grupul de oameni. Tatele ca niste ulcele de vin ii saltau intr-o aparenta miscare de rotatie, dinspre punctul de tangenta spre exterior. Gheorghe, neputandu-si dezlipi ochii de la protuberantele ei, isi scoase, nici el nu stia de ce, caciula de pe cap si urla inciudat la ea:
-Mergi fa, dracului, mai incet, ca ne omori!
Adevarul e ca lui Gheorghe i-a plecat nevasta la rude; la Bucuresti, si uite asa trecu doua saptamani si el n-a mai ... Si el n-a ... Si el na!
-Ce-ai ma? Ce-ai? Ai bolunzit? zice ea nepricepandu-i durerea.
Titisor sta langa Florica. Nu privea la apa. S-ar fi uitat la picioarele Floricai, dar ii era rusine.
-Stam asa ca priponiti, zise el. Mai bine am deschide stavilarul.
-Pai volantul e sub apa, zice mos Petre, cautand cu aratatorul oarece in urechi.
-Ei si! nu se lasa Titisor.
-Dar nu s-o fi intepenit volantul ala, intreba Ana, colivareasa satului.
-Sigur nu, se baga in vorba George de la povarna. Am verificat eu inainte sa inceapa potopul. E plin de unsoare. Merge bine.
-Pai ce mai asteptam mai fratilor, striga la ei baba Rada.
-E! Primarele e aici. Sa zica el oarece. Ca nu ne-om porni noi de capul nost, zice mai mult in soapta mos Petre. Se lasa linistea. Oamenii priveau spre primar. Primarul privea si el spre lac. Lacul...Lacul parca se inalta vazand cu ochii.
"Acu eu ce sa fac, gandi primarul. E usor sa zici intra ba si deschide vana. Dar daca nu-i bine ? Daca apa se scurge nu stiu unde si inunda pe nu stiu cine."
-Dar daca inundam pe cineva?, se trezi unchiul Vasile, parca ghicindu-i gandurile.
-Pe cine ba? pe cine? ca dincolo nu-i decat mlastina.
"Bine sa zicem", gandi primarul, "trimit pe cineva si ala se ineaca ? Ha! daca se-neaca?"
-Ar fi nevoie de un barbat, zise Florica.
-Ete, te trezisi. Parca numai tu vrei barbat, o ironiza Vasilica. Nu-ti mai ajunge a lui Carcalete, a!?
-Ce Carcalete fa? Ce Carcalete? se stropsi la ea Florica.
Titisor se apropie de lac. Privi cu scarba spre el si brusc isi scoase haina. Oamenii il priveau cu mirare.
"Uite unde era barbatul",chicoti in sinea ei Florica.
Titisor isi scoase camasa si ramase asa, costeliv, la marginea lacului, ca un martir. O basculanta trecu in graba pe sosea umplandu-i de negreala. Titisor tusi punandu-si elegant mana la gura. Sta pe refugiul de beton si privea dusmanos apa maloasa.
-Ce ba, nu te puteai uita la ea imbracat, zise Vasile.
-Taci ba, taci, il calma vaduva. "Te pomenesti ca intra prostalaul", gandi ea.
-Ce ba, ai izmenele nespalate, nu-l ierta deloc Vasile.
Asta era de nesuportat. Orice, dar asta nu. Brusc, aproape dintr-o miscare, Titisor isi dadu pantalonii jos. Izmenele erau curate. Nu noi, dar curate. Curate si decente. La fel de brusc Titisor se arunca in apa. Merse vreo 20 de metri la intamplare, dupa care se opri.
-Ba in ce parte e volantul ala?
-Ete, desteptul, se arunca in apa si nu stiu de ce.
-Ziceti ba unde e volantul ca ma apuca frigul.
-Vezi plopul ala? intreaba mos Petre.
-Pai da, continua dardaind Titisor.
-E, in stanga la vreo doi metri.
-Ha! zise Titisor. Pai sunt vreo suta de metri pana acolo.
-Dara ce credeai?
Titisor privi spre plop, dupa care se indrepta spre oameni. Iesi pe mal clantanind din dinti.
-Ce faci ba? zice vaduva. Ori te dezbracasi doar asa sa-ti admiram barbatia.
Titisor isi trase pantalonii peste izmenele ude. Isi puse camasa si haina.
-Ce-ai ba? Ce fu asta, nu se lasa Vasile.
-Mi-adusei aminte ca eu am casa mai la deal. De ce sa ma duc eu ba? de ce? Ce sunt prostu' vostru?
Se lasa linistea. In sinea lor oamenii ii dadeau dreptate. Adica de ce el? Ce, este el cumva mai destept, mai curajos? ete na!
-Ma, ce-o avea ma guvernul asta cu noi? Adica ce au ma cu satul nost? Adica de ce ma sa-l ia potopul? urla asa, in van, Vasile.
-Ba astia or fi vrand sa ne bage in aia... In aia...
-In ce fa, in ce?
-In aia ma. Aia ma de vorbesc astia la televizor.
-In ce fa? in ce? se repeta el.
-In aia ma... In NATO.
-Iete na-ti-o. O zisesi.
Primarul spargea seminte. Brusc se auzi un zgomot ca de joagar. Patulul babei Rada cazu in apa incet-incet, parca filmat cu incetinitorul.
Oamenii se uitau la baba Rada. Aceasta,constienta de faptul ca a ajuns centrul atentiei, scuipa demn in apa tuciurie si apropiindu-se de primar ii ceru niste seminte.
Spargeau seminte si se uitau la patulul luat de apa.
Un Mercedes alb opri langa ei. Din el cobora un tanar imbracat intr-un costum elegant de culoarea oului de rata. Avea in mana o camera de luat vederi.
-Ce e? Ce s-a intamplat?
-Aoleu maica, zise baba Rada, ne ia apele satul.
-Dumnezeule!, se ingrozi tanarul.
-Daca nu vreti sa deschideti stavilarul, se baga in vorba, Florica.
-De ce nu-l deschideti?
-E sub apa. La vreun metru, zise Florica cu voce moale zambindu-i sagalnic.
Tanarul privi grupul de oameni. Titisor ud, tremura clantanindu-si zgomotos dintii.
-Poate reusesc eu, spuse tanarul fixandu-l pe Titisor cu privirea. Stiu sa inot. Se dezbraca cu mare viteza si se arunca in apa.
-Ai grija maica, ai grija, zise vaduva.
-Unde e? intreba tanarul.
Se lasa linistea. Oamenii ii ocolira privirea. Statu asa cateva secunde bune.
-Unde e? repeta tanarul intrebarea.
-Spune-i, il imboldi Florica pe Vasile.
-Eu? de ce eu? Spunei tu.
-Cine? eu? intreba Florica. Pai asta e strain de sat...Sa-i spuna primarul.
Primarul se facu a n-aude.
-Spune-i tu baba Rada, ca uite, mai e putin si-ti ia si casa.
-Duca-se, zice suparata baba Rada.
"De ce n-o fi zicand nimic primarul? se intrebau satenii. O fi stiind el ceva. O fi ordin de la centru. Doamne, Doamne, ce au astia cu satul nostru. Cu ce le-am gresit noi Doamne?"
-Oameni buni, nu vreti sa deschideti stavilarul? intreba tanarul impacientat.
Oamenii priveau te miri unde, numai la el nu.
"Lume proasta, gandi Titisor, in loc sa-i spuna omului unde e vana, tac precum oile".
-Spune-i tu, ba Titisor, se apropie Florica de el.
-Nu ma bag eu in treaba voastra, raspunse el cu demnitate.
Tanarul incepu sa tremure. Apa era destul de rece si nici afara nu era prea cald. Mai trecura cateva minute. Tanarul astepta inca, sa-i spuna cineva unde e vana.
-Ia uite ca se invineti, arata Vasile spre omul bagat in apa.
-Vioriu de Crevedia, glumi vaduva.
-De frig ba, de frig, zise mos Petre.
-Fugi de-aici. Asta-i de la Cernobal. De la razele alea.
-Ce raze ba, ce raze? intreba Madalina.
-Alfa, Veta, Gama, Tetea. Raze d-astea toxice. Unde cum le mai zice.
-Unde ba? Unde? nu se lasa Madalina.
Tanarul incerca sa spuna ceva, dupa care se razgandi. Privea mirat spre grupul de oameni.
Brusc mos Petre se enerva.
-Ce cauta ba asta in apa noastra? Venisi la pescuit taica, au ce? ,
-Iesi ba, dracului, afara, ca o sa mori inghetat. Intrasi in apa si nu facusi nimica.
-Daca nu ai de gand sa deschizi vana, du-te. Du-te si lasa-ne pacatelor ca avem destule greutati si asa.
Tanarul iesi incet din apa. Isi facu, cu sfiala, loc printre oameni. Se imbraca, se urca la volan si pleca.
Cativa picuri de apa se sparsera grei de asfalt. Il urmara altii. Ploaia navali cu putere peste sateni.
-Pana diseara ne ia, ofta din greu baba Rada.
-Ne ia, ne ia, confirmara ceilalti.
Incet-incet, palcul de oameni se risipi pe la casele lor.