agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3327 .



Oligopedagogia (5)
proză [ ]
Proiect de activitate didactică desãvârșită

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Propi ]

2005-06-07  |     | 






Soarele scăpăta și creierașii lui Cențișor vuiau ! După ce că n-o lăsase să doarmă noaptea trecută iritând-o cu tot felul de prostii, cum că să-i permită să se angajeze la benzinărie la Anfisa Barabanova, ca să se privatizeze Vizdy-n orele din aria lui curriculară, Dudu o ținea iar în insomnie, încurcându-se la tequila ori cu Ninel Calițoiu, ori cu părintele Ankifie, însă nici directorul Teofan Davidovici nu ieșea de astă dată din cărți, fiindcă după ce ne-a anunțat că trebuie să-i mobilizăm pe copii că se face școală de Unu Mai, recuperându-se, zice Vanessa că el s-a exprimat că, Străchinare, fii atent, bătrâne, să nu omit să-ți spun, după ce le dai drumul la ai tăi, să treci pe la mine pe jos, c-am o comunicare de importanță continentală, ne roagă generalul Vasea într-o chestiune de imagine pe gubernie în context regional !
Supulița se răcise și se sleise, cartofiorii prăjiți din farfurie își modificaseră sensibil, ca niște cadavre vegetale ce erau, culoarea și gustul, iar delicioasele crochete din aripi de curcan, poate din rezerve pentagonale de recunoștință, se zbârciseră într-un mod teribil de neapetisant, devenind lucioase de hormonii de creștere, de antibioticele și de grăsimea ieșite la suprafață, prin pesmet, ca scenariile despre unele evenimente.
Totuși, domnul Străchinaru, de cum sosi, făcându-se că Cențica doarme cu-adevărat, se repezi asupra lor cu o foame de… porc, fără ca măcar să-ntrebe dacă poate consuma tot, tot, tot, tot !
Fără a vedea aici, în această presantă nevoie de albumină, indicii de vreo încălcare-n futoarul de materiale, cu neevaluata de Nașpa ori cu neevoluata de Malașa, venită cu cecul, a stării de necesitate și de alarmă de luptă parțială cu virtutea ca EXCEPÞIE DE LA REGULÃ, martira ținu a întări în mujul ei credința că pe lângă Agheev, Calu și popa Panda, mai exista o persoană extrem de bine informată-n Drujba, chiar la Blocurile Rușilor – adică EA când se urca pe terasă cu cearșafurile ude-n lighean, curate ca mațele unui arhanghel !
„Ia zi, mă Bonobele, – nu-l slăbi dumneaei pe insectivor din cleștișorii verzui ca dolarii ai obiectivelor cadru – ce ți-a șoptit, coiotule, ursul cu ochelari la ureche ?”
Care urs, fa ? resimți proful o spaimă cum vreo tupaidă, insectivor înrudit vag cu omul, de-o anacondă-n păduri ploioase pe cursul inferior al Amazonului și al Spălăturii, în Mato Grosso, la vest de capitalele tangoului latin de preerie din pampasul Patagoniei, El Calafato și Ushuaia !
„Băăăăi oligo-peda-grrrooghule ! – se slobozise analog excelența sa mareșalul nobilimii de la noi din gubernie, Vasili Lukici Hlopov, înainte de-a se îmbăta și evalua cu Perlita la camping, în vreme ce din localul cu specific național La familia Morometzilor veneau tangouri executate la bandoneon, kymbalon și violon de către domnșorii Mișa, Grișa și Epișa, sponsorizați la Conservatorul din Curitiba de nea Fane Ciuvîrin. De n-aș ocupa-n economia Căgiurziei un loc în top ca sucursală a holdingului holist RODIS & MARODIS, importator direct, zău c-aș fi unul din sectanții tăi, Dudiță ! Aș recunoaște deșchis că suntem în colaps educațional, că nu e pib și de hoți, și de CARTE și de-o educație ca-n uie și aș trage toate concluziile și obloanele pentru țările amărâte, unde vremelnic se potrivește o pedagogie săracă, oligopedagogia ta, creștine, bazată pe profesorul artist, pe tablă și cretă, iară nu pe imagine despre lume, pe laborator funcțional, pe informatizare și pe un material video care nu e-n muie nici fizic, nu mai zic că accesant, cum văd promoțiile pe canale că nu mai dă o videocasetă cu planeta animalică, oceanul sau cosmosul, telefonezi și-ți vin seturi de câte 5-12 ! Ceea ce-nseamnă să vă mai mărească și vouă lefile de la insuficient la suficient, într-o primă etapă, apoi la bine, foarte bine și chiar la excelent, într-o a doua, dacă economiile populației vor permite !
Dar nu-s resurse la buget, trebuie tembelizat-presulizat poporul ca să se râdă că e iresponsabil condus și atunci, logic, nu se poate accesa măriri decât la unii, deci ne-a venit ideea să selecționăm, ca Miciurin și Lîsenko, o elită, fiindcă n-avem din întregul SISTEM decât de-un 15 % să le-o… mărim, cărora pe bază de rezultate să le mai dăm o gradație, să-i avansăm profesori emeriți sau profesori ai poporului, subliniind tocmai virtuozitatea lor vecină artei. Dar, vezi tu, în realitatea ei sociologică de grup microscopic, de constelație umană, zoonoză și de gnoză, fiecare unitate școlară e stăpânită-n istorie ca durată de grupul local, care decide foarte subiectiv cine din gașcă are și cine nu rezultate, plus că uneori olimpicii au copărinți de se ocupă de ei, sau o… descoperă singuri, ca Pascal sau ca Haendel, care toceau vrând să emigreze-n California, iar cadrul sau cadra care se privatizează-n rezultatele minigeniului SS mi s-a-ntâmplat ades să fie-n contextul generalizării comunicării de domeniul incalificabilului ! Și atunci, am adus experți din uie și disputa s-a redus la criteriul după care să alegem pe ăia maxim 15 % cărora să le sporim veniturile în arhipelag, fără a supraîncărca bugetul, ajungându-se la un consens decongestionant în jurul probei materiale didactice, adică ne-am oprit la manualul alternativ sau paralel cum îi zic unii, e controversă ! mie fiindu-mi perfect perpendicular cum i se zice ! Fiind totuși un rezultat concret, măsurabil, existent mai la fiece arie curriculară, ierarhizant ! Ce arhiereu produce manuale paralele în societatea de consumație sau le este înaintemergătorul curricular, doar acela, a rămas criteriul, să fie suprarecompensat pe viață cu… gradul zero, cel imediat următor după definitivat, gradul doi și gradul unu, aici intervenind cu obiectivitatea lor sinistră și legile progresiste ale pieții ca măsurariu al utilității la consumație !
De aceea, actuala noastră Nouă Revoluție Școlară, Dudiță, prezintă analistului atent, ca și Anfisa Barabanova când face figura cu tirbușonul, un pronunțat caracter curricular !
Neinteresând să se dea gradul zero pentru tactul pedagogic de convingi împotriva presiunilor societății de consumație o giboniță să revină de pe băncile parcului pe băncile școlii și nici arta lui Calițoiu de a da unui macac gaură la puțul gândirii, când nici guvernanții, nici marii proprietari ai republicii și ai norodului nu gândesc, ci își plătesc consilieri și consilierițe !
Fiind după implementarea-n anii ’70 a axării pe dresaj nu pe imagine, o Nouă Revoluție Școlară originală, ca o replică în sfera ideologică la o democrație de aceeași esență, pentru că așa cum a observat și doamna Katrina Djorkaeff-Tornado, colaboratoarea noastră dragă din uie, care mă tot pistonează să-i aranjez să achiziționeze o mumie de formator din muie pentru colecțiile de la Musée de l’Homme, firesc era să se înceapă restructurarea cu măsura de să vă mai mărească și vouă leafa, ca factori activi, ca să vă formați citind CÃRÞI, iară nu prin instructaje cu rețeaua de activiști-formatori, ca bolșevicii, dacă-i găsim un cadavru de prof să-l plastifieze, euroinspectoarea angajându-se să vă mai trimită-n sistem barter, pe așa exponat, niște material didactic de care hienuțele voastre-ncepătoare sau suplinitorii nici nu știe că el se diseminează etapizat de la nucleele bugetare, ci-și închipuie că se bagă-n boxe în totalitate încă de când se zidește școala, îngropându-se simbolic o mamă de cercopitec în fațada ei, din superstiția ca să iasă pe output numa’ generații respectuoase de părinți !”
„Ah, fă-mi, narcisico, o cafeluță tare ! – ocoli Moluscă întrebarea asta despre ce i-a șoptit ursul cu sprâncene brejneviene, adică directorul Filatov, la ureche-aia bleaga și făcu puțin absent comanda pentru excitantul cofeinic. Fă-mi chiar o cafeluță mai mare că-n nopticica asta albă trebuie să-mi întocmesc, zambilico, la a opta, un proiect de activitate didactică desăvârșită ! Gest de inconștiență, recunosc, a alege o clasă de-a opta, pentru că fiind an terminal, elevul nu mai învață decât pentru examenul de sfârșit de ciclu ! Examen național a cărui importanță față de examenul ăla de admitere-n liceu pe cale de dispariție, ah cum aș exalta-o și eu dac-aș avea pentru piață materiale de pregătit capa ! Gest nesăbuit și pentru că ăștia de-a opta au o mai bună percepție a ce înseamnă să fii profesor cât nu ne mai mărește ăștia și nouă leafa : din adâncul inimilor lor tinere și necorupte, ei te disprețuiesc mai tare și în genere o știu ei bine că nu prea ai ce morții mă-tii să le faci dacă sunt obraznici sau nu învață ! Ba chiar mai rău decât atât : ești relativ dezarmat dacă-ți fac o gălăgie-n clasă de nici nu poți să le predai sau să le vorbești de oaia clonată Dolly ! Și totuși, numai de-al dracu, i-am ales nu pe-ai Didinei, care mai știu din inerție de frică, ci pe-ai Vanessei ! Să văd și eu ce iese, că ea s-a purtat mai democratic cu ei, lăsându-i de capul lor : sper ca măcar să-mi fie activi ! Îi evaluez din Principalele tipuri de poluare, pe care tocmai avui inspirația să le-o dau s-o conspecteze în timpul meciului de ieri, amenințându-i cu extemporalul ! Și o să le predau Efectele poluării asupra organismelor, poate chiar la fața locului, ieșind cu ei și cu asistența pe Ampoița-n sus, să măsurăm pehașul, pe unde le paște Malașa Bibikova pe Zorika și pe Docika, eventual întorcându-ne ocolit pe la benzinărie, pe la Popas, pe la Anfisa Barabanova, ca să ne mai răcorim cu oarece chicha la mici de guanaci și de caracul ! Fă-mi chiar o cafea mare neagră tare, o cafea cui, cicoarea mea dragă, una piron, țăruș, ustoi ! Că vreau să lucrez intensiv și să fiu creativ-invocativ la dirijat mâine cimpanzeii printre ocazii de învățare gestionate cu cap, că de multe ori lecția atârnă euristic de o inspirație, de un fir de păr de aur încrețit natural ca al Esmeraldei !”
„O cafea cui, ai ? Nu zău ? Și țăruș !!! Glumești cumva, coiotule ?… Să-ți fac… cafea ! I-auzi, mamă, o vrea și mare, și tare urangutanul dracului !” „Ce-i ? Ce ai ? De ce ești impulsivă ?… Oh, Doamne, ce se-ntâmplă oare aici-șa-n casa mea dulce și liniștită, la noi în familie, ce fenomen s-a produs, iacă dar, de nu mai ești silențioasă, micșunico ?” – tresări el, ca dintr-un vis când observi că ceva nu-i în regulă cu ce te-ai obișnuit, cu lanțuri verbale, cu streotipi dinamici, cu homeostazia anumitor produse casnice.
„Păi aduseși cafea, coiotule, ca să am din ce să-ți fac, ca să nu zici că n-ai obținut de la mine comportamentul dezirabil ? Tu te-ai tembelit de tot sau joci trilogii cu mine ?” – recurse învățătoarea la metoda maieutică de avortare a adevărului. „N-am luat, orhideea mea ! Am uitat ! Ce să fac, dacă n-am avut pe listă ? Nu te mai deranja ! Cobor eu mai târziu până la Katiușa !” „Cobori poate ca să-i zici spokoinoi noci, Katiușo, ah ! și ce picioare intermitente ai !… Cu ce bani, mă Bonobele, să iei cafea ?… Poate pe datorie !” „Cum cu ce bani, urzicuțo ? Păi de dimineață mai erau în comodă cât să trăim o săptămână din ei !” „Erau și mai sunt, dar dacă te duci până jos, peștișorule sărat, și te mai întâlnești cu careva setos, nu ne mai ajungem până-n leafă nici de cartofiori și de verdeață pentru supuliță, iar cu Maricusa și cu Genaro ai convenit doar, că sâmbătă, de Ziua Tineretului Muncitor, de Doi Mai, te duci la Cuzco, c-ai arvunit pe Toska Chiorul de-o caravană de lame cu-n transport de drobi de sare, și în cei câțiva pesos ai puradeilor știi bine că nu poți intra !” „Bate și tu la Vanessa, femeie, că citește avancronica etapei finale a campionatului, pun pariu că nu s-a culcat !” „He-he, biata Răzvana-Năzdrăvana s-a-mprumutat EA ieri la noi de nu mai am eu bani de cheltuială, coiotule !”
Biata Nașpa !
„Vasea minte, Diță ! Noi în muie – tocmai i se confesase pe palier la etajul unu schiloada cu ochi parmen aurii – nu mai asimilăm demult profesorul cu artistul-saltimbancul care dezvoltă într-un recitativ al lecției ce-a citit astă-vară ! Noi, dimpotrivă, îl aducem ACUM din concediu pe dascăl, de Adormirea Maicii Domnului, la 15 august, și-l asimilăm cu sculer-matrițerul, a cărui mecanică de precizie are descriptori de performanță și standarde de evaluare ce exclud ORICE IMPROVIZAÞIE ! Mi s-a acrit; Dudule, iubitule, a mai fi sifonăreasă, de când constat că tranziția spre capitalism funcționează identic cu bolșevicul să facem totul ! , ca o marijuana intelectuală, CA O IDEOLOGIE DE GESTIONAT PROȘTII. Aș accepta încă două cincinale și poate chiar întreaga-mi viață sacrificii, băiatule, dar să văd și eu că le fac și cei de sus, activiștii, vipoii, intușabilii, cumularzii atitudinari sau nu, nomenclatura pluralistă ! Dar nu le fac și nici n-au de gând să le facă ! Dac-o crește pibul, să ne fie clar că tot educația va fi deliberat persecutată, Diță ! Copiii lor cresc și vor crește-n Occident sau în școlile speciale de piloși, cu imagine de elevi suprasuperdotați, iar în rest, idealul, prioritatea națională, va fi a crea performant un oligoelectorat neperformant, incapabil să-și judece aleșii ! Nu mai pot ! A devenit insuportabilă mizeria, n-o mai poci ignora chiar dacă-l fredonez pe comodul Bach, pe… cantautorul de la Leipzig, și-l secundez ascensional cu mâna ! În vidanjclas, simt o nevoie spirituală presantă de să mă nutresc cu o literatură căcăcioasă, așa că m-am adâncit ca o căpușă-n biblioteca școlii, recitind cu pervers deliciu, cu irepresibil nesațiu, de cred uneori c-am pizdit-o iremediabil, c-am înnebunit complet, uriașul fond din Cartea Rusă dăruit de tanchiști, iar la clasă nu prea mai am nas să propun itinerare spirituale, m-a molipsit, m-a zdrobit convingerea ta că drujbenii vor rămâne pe vecie drujbeni, cedez mereu moral la diseminarea cecității dinaintea enunțului scris, la perspectiva unei populații lovite de alexie cronică, dezobișnuită ireversibil de a citi, când școala a ajuns o ancilla plutocratiae, o slugă a societății de consumație, așa că am cedat din toate articulațiile morale, am devenit o conformistă colaboraționist-conformistă și mă voi strădui de ACUM înainte, să promovez pe bune, creativ-inovativ și performant o paradigmă funcțional-comunicativâ corespunzătoare exigențelor actuale de a selecționa artificial specia Homo edax, omul lacom al economiei de piață, exigențe care cer cetățeanului de tranziție doar să se poată exprima comunicativ, sondat cu camera de luat vederea pe stradă, că ce opinie-și bagă, punând eu deci accent, ca-ntr-un discurs îndrăgostit, mai mult pe aspectele concrete ale utilizării limbii, decât pe eventuale conținuturi lirice, gravide cu valori de hrilăreală, uzate fizic și moral ca literatură de tip oral sau scriptural, net depășite-n senzații de ce se dă ca extaz în mod normal pe canale ! Pe scurt, nu voi mai viza vreo șlefuită cu acuratețe elegantă imagine despre lume pentru cercopitecii mei, fiindcă asta însingurează, dirijându-i mai degrabă să-și dezvolte prin microgrup personalitatea, carisma și cariera într-o societate democratică, prestând o muncă de calitate într-un stil eficient, receptând valorile culturii printr-un comportament adecvat, înțelegând nevoia de internalizare a sentimentului sacru bine făcut, promovând familia ca principal cadru de desfășurare a vieții private, însușindu-și clarificări conceptuale, comportamente și atitudini pozitive față de mediu, sănătate, conduita rutieră preventivă, protecția consumatorului, prevenirea și stingerea incendiilor, modalitățile de ocrotire a populației și intervenția în caz de calamități, catastrofe, dezastre, război, marile tulburări aniversare din 2007 și revenirea la totalitarism…”
„Uite de-aia, zambilico – bău cu sete un pahar cu apă rece ruginită Moluscă – ezit eu să mă recomand în tren că sunt de meserie profesor : pentru că după ce că mă ții în stenbai, fără nici o certitudine a anticipării primei tranșe de câștig, uite că nu-mi permit nici măcar o cafeluță ca creator chiar când am a întocmi un plan de lecție de importanță nu gubernială, ci continentală ! pretinzând, iacă dar, gândire divergentă, creatoare ! De-aia-s jenat și mint în compartiment că-s pompist la benzinărie (și pe dată mușchii faciali ai interlocutorului îmi arată o față mai prietenoasă !), după cum în avionul de Strasbourg, în loc că-s român din țara Mizeriadei-Mineriadei, m-aș da ungur, ceh sau polonez ! Ay, Inocencia, am adăstat ca năuc să se termine cu desăvârșirea Revoluției de la 1989, prin instaurarea unui regim cu adevărat democratic în anul școlar 1996-1997, adică unul dominat de democrați, și odată țara luând-o pe calea cea bună, spre NATO și spre uie, deodată cetățenește m-am simțit ca lăsat la vatră ! Trebuia, iacă dar, să revin la cetitul cărților, să mă documentez, să umblu după prospătură științifică, ca când îmi ating prea repede, ante portas, obiectivele operaționale importate în anii ‘70, să umplu timpul cu niște paranteze memorabile afectiv, bazându-mă-n știință pe un senzațional ca al presulicii, ca al tembelizorului, ca al câinilor comunitari cu densitate mare de-am numărat odată, în Bucaramanga, peste cincizeci de dulăi în trena aceleiași cățele, mizând cu toții pe adagiul latin că amant alterna catenae ! Și deodată m-a trăsnit revelația că, de fapt, eu nu mai sunt profesor, dacă n-am… CÃRÞI ! deoarece nu ne mai mărește și nouă leafa și nu mă mai ajung cu banii de să-mi pot permite să-mi procur una pe lună, douășpe anual, și un rând de raft într-un cincinal ! Și mă refer concret la un Atlas Zoologic roșu, c-un urs chinezesc exact ca taica părintele Ankifie când își pune ochelarii de soare ! Pe care uite că tot zic că-l iau și nu mai apuc să-l iau, ca să mă mai râd cu Ninel Calițoiu de popa Panda prin contradictoriu sau la boxă !… Las’ că-mi fac dracu un ceai de fructe !… Asta este, Cențișorule ! Îmi fac eu un ceai de iarbă mată, iar tu du-te-n opționalul mă-tii de ceapistă și te culcă, c-am treabă ! Nu mă mai excita p-acilea !”
Inițial, proiectul de activitate didactică desăvârșită al domnului Dudu Străchinaru fusese ca o tabulă rasă, ca o coală de xerox neimprimată, iar acest alb al tuturor posibilităților se extinse cețos în toată bucătăria, al cărei mobilier din rumeguș presat era tapetat c-un fel de furnir sintetic tot albicios, ușor lavabil, însă îngălbenit pe alocuri de pe când mai trăia Pușa, care fuma și înjura după fiecare serial ca un chirurg după un transplant.
Din senin, doamna Cențica inițializă-n dormitorul numărul doi o vărsare de lacrimi, doar pentru sine, ca și cum Moluscă nici n-ar fi existat în același bloc, s-o ajute, s-o consoleze, s-o întrebe dacă mai suportă, dar el nu venea, respectând că se gândea la copii rigorile EXCEPÞIEI DE LA REGULÃ.
Tema lamentației ei nu era totuși coșul zilnic, cum îi zic unii din upercutclas, pe botul uns al cărora, zâmbitor fără de pauză, se citește atât mândria de a fi mâncat to-to-to-toot ! cât și satisfacția de a nu fi lăsat nimic-nimic-nimic la alții. Era prioritar în sughițurile dumneaei doar un sentiment mamar, ușor de dezvoltat ca telenuvelă, fiindcă domnișoara studentă Maricusa, în obstinația ei, prioritară față de învățătură, de a se aranja încă din primul an de facultate, adică păstrând rezervă de timp pentru un posibil divorțiș-remăritiș, deja prinsese în cleștele ei natural un băiat cu situație din Sectorul Unu, era mai mult ca sigur gravidă și insista să și nască fetița (!) cât mai curând, să o boteze Pușa și să-l constrângă astfel pe coautor s-o ia, în caz contrar urmând a vinde pe bani serioși copilul pe o filieră și a reitera procedura cu altul, strategie ascunsă lui Dudu, deoarece el ar fi putut să se înfurie atât de tare încât să-și desfieze dramatic gonita fiică de acasă, pentru a o dezmoșteni ca un corolar de apartamentul tanchist strâmt ca o turelă dacă se strângeau toți. Mai ales c-o biruia-n disputarea iubirii tatălui trubadurul Genaro, dintotdeauna un copilaș foarte convenabil de crescut, ideal pentru înfiere sau de luat contra alocație europeană de întreținere, având particularitatea că chiar dacă râvnea, nu plângea niciodată-n iarmaroc, nu cerea de mâncare și nici bani de la întreținătorii legali, neîmpovărându-l cu nimic pe animalul truditor Moluscă, ceea ce era un adevăr dureros, răsucit ca un șiș, spre marile rumegături interioare și râgâituri din Separeul remușcat al acestuia.
În apartamentul poluat de plânsul coproprietarei neevaluate ca să câștige, prin creieroii lui oranj treceau ACUM principalele tipuri de poluare și efectele acestui flagel uman asupra organismelor, într-un proiect de activitate didactică desăvârșită, cu retenție totală numai din clasă, la a opta Didinei Arnăutu, acțiune de iradiere a experienței pozitive, la care aveau să asiste de Unu Mai : ca vechil de specialitate, preabuna Daria Nikolaevna Saltîkova, apoi generalul Vasea cu un universitar specialist în etologia lupilor siberieni și a câinilor comunitari din Phenian, care nu cunoștea ultimele noastre rezultate privind reflexologia glandei antiperspirante la canidele din stepuliță, dar auzise numai lucruri bune despre contribuțiile mai vechi ale lui Moluscă la înțelegerea gândacilor de bucătărie, de asemenea un nu știu ce arendaș spilcuit din minister, promovat după algoritm, și – adevărata invitată ca guest star la spectacol și la recepție – euroinspectoarea Katrina Djorkaeff-Tornado, care venea-n misiune din partea uie ca să adune informații dacă se face agitație în problema poluării la Drujba, după ce anumiți reclamagii s-au adresat Strasbourgului, lamentându-se c-au dispărut lostrița și țiparii din Spălătura ca specii lirice independente.
Bonobo sorbea ceaiul de iarbă mată cu o churumbela flexibilă și lungă, din plasticul izolator al cablului unui mixer al Pușii de aruncat de mult, dar păstrat să nu se dezgolească deprimant debaraua, și elabora diferite strategii didactice descongestionate diferențiat pe ritmuri de avansare ale cercopitecilor ca la electroforeză și auzea plânsul de cadru… didactic și de resursă… umană al nevestei, garate-n dormitor ca o monoxilă, și simțea un nod de lemn în faringe, parcă ar fi înghițit o limbă de abanos pe care mai era puțină cremă de tort cu cocos și nu se putea concentra focalizat tocmai pe proiectul de activitate didactică desăvârșit, intuind că va întâmpina dificultăți la cum să-și precizeze testul de evaluare dacă și-a atins au ba obiectivele operaționale, definite după capul actual de tabel creț al Kabanihei, în armonie cu cele de referință ca bătaie scurtă și cu cele cadru ca bătaie mai lungă a curriculumului școlar pentru a opta la bio. Căscă instinctiv din tot Separeul și țup ! Eul lui realiză deprimat că făr’ de cafeluță el nu-i profesor de uie și atunci plici ! cu furculița-n lăptucii amari și ieși fără cuvinte, ducându-se-n dormitorul numărul uuu din fund, fosta cameră a Pușii, încă afumată ca o jambonărie, trăgând cu furie zăvorul, ca într-un izolator de la o zarcă.
Cențica plângea țărănește în dormitorul numărul doi, dar principal, cu disperare de văduvă de mujic într-o societate deschisă, ca s-audă și vecinii. Lăsă masa nestrânsă-n urma lui, nici nu cuteză a-l deranja pe nebun, știind că nu e capabil de analize financiare dacă nu doarme pe săturate și nu asimilează cele băute, mai smiorcăi ea puțin ce smiorcăi și-n cele din urmă, se vârî-n patul conjugal cu telecomanda-n mână, silențioasă ca o pumă, fără o scârțâitură, resemnată că totul se eșalonează providențial teleololgic spre animalul câștigător la teleloterie, probabil leul.
El aprinse veioza-n singurătatea EXCEPÞIEI DE LA REGULÃ perfecte, și își schiță pe-un pliculeț cu totalul de plată al telefonului, mai mult din memorie că-i era silă să iasă după jerpelita-i geantă, unde avea un manual, o preliminară schemă de plan de proiect, după care-l duru după ureche pe stânga și se-ntinse horcăind pe canapea văzând oranj și, în tăcerea ce se instală prin arderea unui tablou electric suprasolicitat lăutărește la discotecă la Katiușa, auzi lămurit cucuveaua paca-paca jeluindu-se-n tamarinii de la Popas, apoi trenul cursă, întâi oprindu-se scrâșnind din toate mădularele metalice în gară la Cuțarida, apoi urnindu-se spre Căgiurzia tinereților sale pierdute, după Saltîciha, cea niciodată mai frumoasă ca atunci când o croia ca pe-o masochistă Xena, prințesa războinică ?
Și ACUM avu revelația că o vechileasă așa de serviabilă cu îndrumările la un control menit a obține prin teroare aceeași calitate ca la dacă ne mai mărește și nouă leafa, ar fi fost de mult retrogradată profesoroaică dacă… dacă că n-ar fi avut un spate puternic, acela al proprietarilor prințesei, când s-a-nțeles cu dânșii ce vrea ca să nu-i dea-n gât !
După dezbaterea planului-cadru, cât a asistat ea ieri la așa tâmpenie, până s-o tulească exploatând altercația cu nesimțitul de Marinică Drujbescu, și după curățatul și prăjitul cartofilor în tigaie, urmate de spălarea lăptucilor la apă curgătoare și de prepararea sălățicii, apoi de încălzirea în cuptor a crochetelor din aripioară de curcănaș și de așteptarea s-ajungă și soțiorul acasă, doamna învățătoare Inocencia Străchinaru, care n-a avut în carieră o zi de concediu medical, exceptând cele două concedii din prenatal și de creșterea sugarilor, ci doar învoiri de la directori sau chiuluri îndrăznețe, gândindu-se ea planificat în perspectivă, ca orice bun manager, că ce mai are de făcut pe ziua de azi, începu s-o doară capul de-i scânteiau ochișorii ca năstureii de sticlă verzuie ai pisicilor din pâslă de altădată. Dar ea nu se trată cu antinevralgic, pe care nici nu-l mai avea-n casă, deoarece evita de când lecturând, adesea-n locul lui Moluscă, cărți culte și scumpe de la Nașpa, se-nfierbântase pentru cum te vindecă natura singură, și, în caz de stress ca-nvățătoare, de frustrare ca intelectuală a Mizeriadei, își prepara o cafeluță cuișor, după ce se-ntindea vreun sfert de oră cu piciorușele la verticală, în dormitorul numărul doi, cel cu patul conjugal, de unde nu se-auzea supărător nici cum mai petrece roacherii satului pe la Katiușa, nici dacă se-ncaieră câinii la gunoaie, nici că gurluie Skinner a foame și poate și a foamete dacă nu ne mai mărește și nouă leafa. Luând însă notă că, împrumutând cu câteva lingurițe pe calica de Vanessa, ivită cu sifoanele la ușă, li se golise de fapt borcănașul de cafea, mămica Maricusei ș-a lui Genaro poate că până la urmă s-ar fi-ndurat să rupă din bănuții lor, din CAR-ul încă intact din care voia dumnealui să-i facă acum primăvara pomană de viu, da, poate că s-ar fi autoîmprumutat, cum își și liniștise vecina că tocmai voia să mai cumpere cafea, dar uite că se-nglodase-n obligațiile casnice și uitase complet, năucită de recuperarea devansată pe vineri Unu Mai, trebuind a merge la școală când își propusese de fapt să coacă dimineața, pe răcoare, niște rulouri cu rahat și niște checuri cu cacao, iar sâmbătă, cât bărbatul avea să lipsească expediat cu bunătățile și cu sume încă nedeterminate la copii, ea ar fi pus nestânjenită aspiratorul și mașina de spălat, însă uite că era nevoită ACUM s-o ajute cu colegele să pavoazeze, pe Corela Drob la primărie, care bâjbâie până și proba împărțirii cu rest, și metoda drumului invers ! Nefiind deloc jucărie munculița asta stressantă a noastră, fiindcă răspunderea formativă a învățătoarei este infinit mai istovitoare ca a unui profesor, ea neputând să le zică la cercopiteci luați de aici pân-aici !, primindu-i de la cei de dimineață gata formați ! Și majoritatea gorilelor de părinți au competență măcar cât ai lui Fafulea să discrimineze dacă formatații au dobândit capacitățile de scris, citit, socotit sau chiar de scos ca o manipulantă ideile principale ca pe niște știri de senzație pe scurt !
Așa că era firesc să explodeze când, cu mascula sa nesimțire, mujul, gândind nu la dar tu ce necazuri mai ai, fată, sau dacă mai poți, că femeia vine acasă de la serviciu nu ca să se hodinească, ci ca să se apuce de alt serviciu, mai al dracu de istovitor, ci meditând dumnealui la un proiect de activitate descongestionat prin articulare pe obiective, nu pe conținuturi, nici pe formarea imaginii despre lume, îi poruncise, ca un patron, că să pună de-o cafea, și încă de una tare, de una cui, de una țăruș, de una ustoi, de una machon, de una compatibilă cu lo real maravilloso, după cum, în același context tensionat era absolut anormal ca el să reacționeze dormind în cameră separată, a Pușii, încălcând astfel grav principiile deontologiei conjugale, chit că în vederea calificării, dintre milioane de amărășteni, pentru câștig la teleloterie, ei aplicau consecvent pe toată perioada de tranziție până la relansarea de bani, cum o consiliaseră Staruha Izerghil și popa Panda, EXCEPÞIA DE LA REGULÃ, virtutea, lipsa de dialog și conlucrare împingând de fapt situația în defavoarea la propria familie și lovind chiar în copilași, fiindcă uite că ea nu îndrăznea să-i deconspire că Maricusa n-a luat decât un examen în prima sesiune, iar în rest, sănătate și o zi haioasă ! ea jubilează ca o hormonală, că s-ar părea că e gravidă, exasperându-i, cutremurându-i, zdruncinându-i și pe ăia bătrânii întru REVELAÞIA ABSURDITÃÞII DE A ÎNVÃÞA PE ALTUL !
Cine, Doamne, o s-o crească pe mica Pușă, dacă fata naște fată ? Iată marea întrebare ce chinuia pe tânăra bunică potențială, precum și de ce Moluscă nu numai că nu ia atitudine față de omul politic Marinică Drujbescu, de-a trebuit ea să fugă de la consiliul profesoral de dezbaterea schemei orare diferențiate în funcție de interesul elevilor și al comunității în triste vremuri de Culture Kitsch, dar se enervează din ce în ce mai des de la pe ce se duc banii și nu se poate corecta să nu se culce dincolo, pe motiv că grăbește astfel câștigul la teleloterie ! Este oare el ca mascul dominant așa de sigur pe ea însăși, încât se face că nu vede hărțuirea la care e supusă în ultima vreme ? e drept, ăsta de la simpozionul pe probleme de colocviu fiind doar vârful aisbergului seminarului, că partea cea mai consistentă s-a petrecut recent la dulăpiorul cafeniu cu cataloage, când pletosul cu viitoare două licențe a înghesuit-o abordând-o dinspre aria curriculară și ea, ușor înclinată – cine glăsuise ? – a făcut șoptire de un DA, măi Marinică Drujbescule, DA, însă numa’ când oi ajunge deputat și te-oi vedea la tâlcșou !!!
Și ce este cu aceste ixceingiuri de priviri cu Vanessa ? Cum are vreo idee mai interesantă sau dă peste vreo emisiune la tembelizor, cum coboară scara la marea cititoare sau o aduce pe slăbătură aici, dacă nu se înființează ea să ciocănească la ușă, direct cu sifoanele alea intelectuale de frustrată, parcă n-am avea sonerie, care consumă și aia curent ! Cențișorule, Cențișorule, ia vorbește tu mâine cu femeile de serviciu, când te’ i duce pe la ele la cămăruță, la taifas, în recreațiile prelungite, să-i pună lui Dudiță Praskovia Bukamașkina boxa-n urmărire informativă !
Nefiind lucru curat unitatea lor de vederi că școala trebuie să dea cultură generală contemporană, accesibilizată prin arta didactică a modelării care face din Bach un Elvis, iar cui îi arde de profesionalizare timpurie, s-o facă la extinderi și la opționale, nu invers ! Pentru că nu abilitățile productive lipsesc populației, ci o imagine străchinară despre lume, încât tot omul să fie competent să aleagă, să judece și să pedepsească !…
Dincolo de insomnie, căzu în nesimțire de ostenită ce era, dar nu fără coșmar, unul blând, cu final chiar drăguț, agreabil. Întâi, veni o reclamă cu un soft de grafică ce demoniza un taur, înroșindu-i excitant pe o treaptă superioară vârful coarnelor, ca băgate-n priză. Apoi, se văzu că i se-ntâmplă chiar ei miracolul de canal de a ți se reabilita prin surpriză ursita destinului și soarta de femeie de casă, înverzindu-i-se strălucitor ca niște elemente determinante ochișorii, incomensurabil mai penetrant ca la pisicile din pâslă cu miez din paie sau din talaș ale copilăriei, când Marinică Drujbescu și cu megaanalistul preferat o sondară dacă și-a achiziționat bilete pentru tragerea-n vigoare, ia să vedem după suspans ce-a câștigat doamna Inocencia Străchinaru din Drujba, în urma strategiei bazate pe EXCEPÞIA DE LA REGULÃ, intră sau nu intră dânsa-n mezelclas, ca să scape de dezonorantul statut de dăscăliță ? Ba încă și de soție de formator !… Yabadabaduuuu ! A câștigaaaaat !… A intrat ! E în mezelclas, ba chiar puțin și-n upercutclas !!! Unde nu mai e cazul a rezista prin cultură remarxizării.
Se trezise înaintea deșteptătorului, grație rinichilor, dar nu se-ndura să se scoale înainte de a lua o hotărâre, cel mai tentant fiind, dacă fată stricata de Maricusa, ca să abandoneze infecta carieră… didactică și, întreținută de cuscrii înstăriți din Sectorul Unu, să crească pe baza unei înalte calificări psihopedagogice, focalizate pe calitatea nu pe cantitatea obiectivelor, fetița-n capitala republicii, iar desfrânatul de Bonobo n-are decât s-aducă aici la Blocurile Rușilor pe cine vrea : pe Nașpa, pe Molecula, pe Saltîciha, pe Anfisa Barabanova, pe bucătăreasa Perlita, pe Katiușa de peste drum, pe lăptăresele Malașa Bibikova și Aculina Jevakina și chiar pe hormonala de Staruha Izerghil, cum a dat și la tembelizor cazuri de senzație de gerontofilie la profesori ! Îl privește !!!
Merse la baie și trase cu urechea în camera Pușii, perforându-i cu auzul ușa de dublu placaj ca pe o portieră de blindat folosit la Revoluție : dinozaurul de Dudu sforăia ușurel ca un prunc de mamut nevinovat sau mai degrabă ca un leopard carnivor foarte sătul, care nici nu se gândește la ce dureri a provocat antilopei-mamă devorându-i puița !
Cențica socoti absurd acest lucru și decise să-l trezească pe nesimțit ca să dea la purcel, sau ca să coboare urgent, c-a visat un coșmar de groază că li l-au dus astă-noapte Harneală, Șișu și cu Săbiuță, c-un cui sau un țăruș implementat în aria curriculară, ca să achiezeze silențios !
Deodată realiză că s-aud ciocănituri discrete la ușă ș-o zbughi-ntr-acolo cu toți diavolii-n alertă maximă la două degete sub ombilic, hotărâtă s-o bruscheze pe stricătoarea cea de case, care cu sifoanele alea intelectuale galbene, care e maxima ambiguitate, n-a fost în stare să și-l păstreze pe-al ei, umblă – făcându-se că n-are cafea – după al alteia, că-n loc să fie femeie normală de casă dacă s-a măritat, ea citea cărți culte și scumpe, care dăinuie mult pe noptieră, ascultând și muzică din aia de era s-o curețe pe Esmeralda Malașei când le-a pus-o la un casetofon soios Sorela Blaster…
Nu era însă Răzvana ! Era domnișoara Corela Drob, iubita lui Agheev, colega cu care se țigănise la începutul anului școlar 1997-1998 de la distribuirea copiilor de privatizați în cele două clase de-antâia. Adusese o planșă artistică umedă, la care puțulise toată noaptea, reprezentând un algoritm de epurare a apei uzate de o coaliție de factori nocivi, pe care domnul Străchinaru intenționa să-l realizeze efectiv cu macacii, folosind modelarea ca metodă activă în cadrul lecției sale deschise, și pe fata părintelui Ankifie ca să-i pună la dispoziție de la fizică-chimie recipientul cu apă poluată prelevată înaintea aurorei de Paraskoviușka Bukamașkina din Spălătura, cristalizorul mare folosit drept decantor, turnul de filtrare dotat cu nisip fin, nisip grosier, pietriș, pâslă și, în fine, rezervorul de apă încă nepotabilă, unde o tratăm cu clor, făcând-o refolosibilă, luând cercopitecul el însuși probe cu paharul și pipeta, servind pe colegi și pe invitați rânjind, ei să strâmbe din nas, iar proful să tragă de la ei, prin descoperire semidirijată euristic până la problematizare oligoactivă, concluzia demnă de retenție și transfer la lecția Efecte ale poluării asupra organismelor, că de fapt nu există epurare perfectă, fără o deconspirare a listei elementelor nocive, tot așa cum colega lor Gaviota, fata însemnată cu aluniță a pahonțului Fafulea, nu mai poate fi reabilitată-n sat la noi după trunchiul comun cu Vampirul de la Căgiurzia, iacă dar, copii, că pur și simplu poluarea nu trebuia să se producă-n Drujba noastră, trebuia diminuată măcar sau, cazul ideal, era benefic să fi fost evitată completamente, cum și-n istorie, cum băga strâmbe Fukuyama, nu te mai întremezi după un viol totalitar temeinic și îndelungat, la care ai mai mișcat și tu din aria curriculară, gustul vieții devenind cu necesitate gustul sălciu al acestei ape-spălătură, uzate metafizic, ontologicist și moral de atâtea reciclări, învinsă de o obsolescență care-i îndepărtează parcă, Haritino, nepermis de mult, până la indecență stereochimică distanța dintre hidrogeni, lăbărțându-i dizgrațios molecula, celebrul haș doi o !
Tocmai de apă ruginită avu nevoie Cențișor, să nu leșine, când înțelese de la Corela Drob, care se tot scuza că n-a mai avut răgaz să mai puțulească planșa ieșită coloristic cam anemică, că tainicul și necomunicativul ei Moluscă avea să fie în această vinere neagră de Unu Mai protagonistul unei lecții deșchise nu pe școală, nu pe cerc metodic, nu pe gubernie, ci pe uie și muie comasat, pe Euroooopa, drahgă ! și de-aia, săracul, voise aseară o cafeluță cuișor și climatul de liniște conjugală fără de care nu poți fi creativ-inovativ în conceperea și elaborarea unui proiect de activitate didactică desăvârșită, pe care doamna Katrina Djorkaeff-Tornado să-l aprecieze în termeni de regret pentru ce-a pierdut uie, că nu ne-a înghițit mai devreme SISTEMUL făcându-ni-l subsistem.
Fire practică la nenorociri și competitivă, doamna Străchinaru își reveni imediat, o asigură pe domnișoara Corela Drob că-i vor fi recunoscători pentru materialul didactic din recent luatul CAR, dar la prima leafă, că s-ar putea să vrea Dudiță să-și serbeze zilele astea pomana de viu și o imploră să unească ea clasele de-antâia, dispunând vremelnic de toți copiii de patroni cu potențial sponsorizant, și să le dea ceva de scris dacă ea n-ajunge la recuperarea de Unu Mai și ei sunt greu de stăpânit, că ea nu mai poate să treacă pe la școală, că are-n plan de copt dimineața pe răcoare niște rulouri cu rahat și niște checuri cu cacao – pentru protocol – și mai are de călcat cămașă, pantaloni, sacou și de lustruit ciocați, de cârpit niște șosete, să meargă apoi pe la Katiușa sau pe la Raketta, dacă nu și la Statornicia, ca să ia mezeluri de sandvișuri, plus niște stixuri și fursecuri, snexuri, alune, apă minerală, cafea, răcoritoare, țigări, poate și ceva vodcă pinga de care-i plăcea lui Stalin să-i dea lui Churchill…
„Nu te mai tălibăni, fă, atâta – mârâi el de la o vreme și se întoarse somnoros pe partea ailaltă, pe stânga – că dacă s-or simți bine la mine, înfulecând delicatese, ăștia se-nvață cu nărav și când o mai avea nevoie să dea clasă la călători din uie-n țările din muie, tot la mine – pe CAR-ul tău ! – apelează pitecantropul de Vasea ! Păi ce sunt eu ? Că la gradație de merit văzui că coaliția mediocrităților din școală m-a ignorat complet, măcar să mă fi listat neanderthalienii de la Căgiurzia printre cei 15 % supradotați din resursele umane ale guberniei, dacă nu m-ar fi aprobat ! Iar ACUM, când e de arătat competență și valoare criterii de evaluare pentru posibilă promovare în Europița Mare, își aduseră aminte de mine, ai ?! Că sunt singurul cu permis de a citi la Academie ! Or, eu m-am săturat până-n gât, Cențico, și de cinocefalii de elevi, și de babuinii de colegi, și de gorilele de vechilese, și de lemurienii de arendași superiori, ca și de însuși localul-grajdul școlii, cu mânji de curse și cu iepurărie cu tot, și parcă-mi vine să vomit ca după mescal când mă gândesc că trebuie să mă scol de Unu Mai numai ca să țin o lecție deșchisă pe Europa azi pe la prânz !” „Dudule, – îl prinse ea grijulie cu cleștele-i verde cum stomatologul pe-un molar de aur – tu ești provenit în Drujba, dar eu sunt fată de negustori cu renume milenar, am caracter nonprofit și nu mă fac de râs să mă compromit din atâtica lucru ! Prefer să-mi vând și cerceii de la mamica numai să ies bine la lecția ta deschisă cu protocolul ! Ca să nu iasă vorbe cumva că noi am servit la alții din toate și alții la noi nu ! Și ca să nu mai zic nimic că aici sunt și interese mari strategice, într-o fază gingașă oscilație uie-muie, când interesele noastre majore sunt să ieșim din muie ca să intrăm în uie, cu gândul nu la noi ăștia semi-morții pe care ne așteaptă pensia și aproape concomitent, după statistici, țintirimul și pomenile după datini, ci la copii, că pentru ei și pentru copiii copiilor lor am făcut sacrificii sub tanchiști și le mai facem încă !” „Ah, mă frământă și pe mine cele sesizate de tine, preaiubită soție și colegă de serviciu, dar lasă-mă-n extinderea mea nefolosită-n pace să mai dorm nițeluș, c-am aranjat cu Teofan Davidovici să ne livreze de la Raketta pe datorie cele trebuitoare și, la cele șase salarii pe concediu, la iulie, ne achităm partea noastră, a mea și a ta, ca fiecare, că fiind acțiune a școlii pe Europa, am hotărât să contribuim toți !” „Cum adică să participe fiecare ? Nesimțitule ce ești ! – sări-n sus doamna Străchinaru, verde de indignare ca de o manevră tandră amenințând EXCEPÞIA DE LA REGULÃ. Ce, tu ai contribuit cu ceva când a avut Fefeleaga simpozionul Eminescu fără pereche pe județ ? Fiecare cu acțiunea sa ! Cum, sconcs micuț și împuțit ce ești, de te-ai vârât în pat nespălat pe vreunul măcar dintre membrele inferioare, dar la demnitatea ta de profesor gradul unu, ai renunțat complet ? Și de ce ? Doar pentru atâta motiv că nu te mai ajungi cu banii de la o lună la alta, fiindcă nu ne mai mărește și nouă ăștia leafa ?!” „Eu mă gândesc doar la cum să le fie bine la copiii mei și la nevastă-mea !” – rânji el amenințător, cu mustățile zbârlite, închise ochii cei pofticioși de carnea ei și se întoarse cu fața la perete așa nervos încât nu mai era loc pentru negocieri, ci de caft.
Ea începu iar să pișe ochii și se repezi să-i pregătească la repezeală dulciurile planificate, să-l calce, să facă apoi cumpărături de orgoliu, sacrificând banii Maricusei gravide și ai lui Genaro indiferent ce s-ar mai întâmpla !
Hm, cercetă el manualul, cărți de poluare, tratate și mai ales, la rând, sertărașele cu fișe de prospătură științifică, crescute din ce mai citise-n presulică sau auzise pe la tembelizor. Strânse totul pe masa străveche de nuc, în dormitorul numărul unu, unde zăcuse Pușa, preocupându-se atât de intens încât a fost cât pe-aci să nu observe când pe un colțișor s-a ivit, aburindă apetisant ca un mesaj de promovare, cafeluța cea atât de dorită aseară ! El zvâcni atunci de pe fotoliu sprinten ca un jaguar și o prinse pe doamna Străchinaru lângă ușă, se pupară și lăcrimară, ale ei, niște picături verde-ruginii fiind adevărate pietre prețioase de smarald, să le păstrezi în retenție chiar transferat în cavoul cel neospitalier cu omul. Una dintre cele mai mari nenorociri ce-i aștepta ca lucru în echipă, în perspectiva adâncirii transformărilor progresiste, fiind că predarea seriei de elevi de la Cențica la el nu va mai fi niciodată cu putință în istoria învățământului românesc, preconizându-se să se dilate de la patru la cinci ani gimnaziul, incluzându-se-n el ultimii doi ani ai ciclului curricular de dezvoltare și toți cei trei ani ai ciclului curricular de observare și orientare, fapt care va avea drept consecință curriculară, nu numai o bagatelizare a liceului, redus la trei ani curriculari, ci concretul că, măi Palașca, măi Himenușa, măi Mișa, Grișa și Epișa, voi sunteți ultima serie pe care mi-o transmite Cențișor, să mor eu până la Eclipsă dacă vă mint ! Că când oi intra cu voi într-a noua, preafericiții care promovează cu doamna mea a patra, îi ia de-acuma-ncolo alt diriginte ! Îi ia Vizdela !
Dar multe sunt de ținut minte în viață, mai ales când firul ei ia viraje-n ac de păr surprinzătoare, de te simți în permanență ca beat, una voind tu să faci și alta ieșind !
Astfel, miercuri, când realizând Sportul Studențesc 1-1 cu Steaua, încurcând-o pe campioană și relansând campionatul, în sensul că totul depindea acum în funcție de ce fac feroviarii la Craiova, care Răzvana proorocise că 2-2, ca și dezastrul cu Bacăul, unde recent moldovenii lui George Bacovia scoseseră Rapidul de pe șine, el mersese la primarul Buțai să se mai intereseze de pământul Pușii, ca să puie când i l-or da porumb de să dea la mai mulți porci în curticică la blocuri, să-i vândă și apoi să reinvestească în struți, exportându-i pe contracte ferme în uie. Îl găsise pe Mitrașa nu la eterna secretară Cachita Dolores cea pistruiată și acră, ci la Anfisa Barabanova, cea cu tirbușon și romburi și un pronunțat caracter curricular, unde din cinci mici ș-o bere, e drept că de care nu-i plăcea Pușii ambalajul, se lăudase că el SCRIE Oligopedagogia, iar nea Fane Ciuvîrin îl reținuse la desert, ca să-i dea un salariu de două ori mai mare ca paznic analist, dacă părăsește această carieră de prof, dezonorantă ACUM, dar și mâine, dacă vine cum se aude o ordonanță de urgență cu legea bugetarului, desființând gradele și vechimea și robindu-te la șefi, Dudiță, pe rezultate, în sensul că nu vor mai exista contracte de muncă pe durată nedeterminată, ci numai pe cât ține anul școlar, iar autonomia locală va acapara angajările astea frecvente, cu șpagă cu tot, încât pe doamna Cențica, fata Pușii ș-a lui nea Mielu, cea cu obiective cadru niște ochi verzi și instigatori pictați pe-o față ca porțelanul marmorean, care induce în eroare asupra temperaturii unei arii curriculare extrem de fierbinți, mai ales de când cu EXCEPÞIA DE LA REGULÃ, și să vezi c-o s-o… hărțuiască, după caz, fie Filatov ca director și ordonator terțiar de credit, fie Buțai ca primar hrușciovian la jovialitate și baci incontestabil peste toți bugetarii comunității, depinde de cum or veni instrucțiunile adresându-se unor categorii țintă ! Iacă dar, c-avea dreptate Ninel Calițoiu aseară la Katiușa, că întru ca să ne călărească intușabilii și emanația lor politică este conceput scenariul ăsta halucinant cu jdemii de restructurări zgomotoase, cu bacuri, cu capacități, cu vacanțe aiurite, cu alternativele universitare la manualele cândva accesibile cercopitecilor, cu evaluări descriptive mult mai ininteligibile decât nota pentru părintele neanderthalian și cu parcursuri curriculare garantând atât incultura, cât și convingerea că Drujba și cu popa Panda se află în chiar centrul omfalic al Universului ! Plus implementarea clasamentului unităților școlare, desființând ce retrogradează și punând pecetea infamiei pe cele ieșite rău pân-or fi reinspectate, după cine știe ce interval ! Ca și cum toate școlile ar dispune de aceleași resurse ! Plus trenduri spre evaluarea inițială, continuă și sumativă a evaluatorilor înșiși, tentative de a-i salariza după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii depuse, uitându-se că pedagogia nu e o tehnică, Daria Nikolaevna, ci o artă ! Și că nu poate nimeni să-mi acorde mie peste gradul unu diferite prime, sporuri, titluri și gradații de merit, având cum să măsoare el cât am asudat eu, din cel mai pur idealism, că nu intra la rezultate, ca să-i dau gaură la puțul gândirii Himenei Bukamașkina, de mi-a venit la a cincea fără să știe să citească, să scrie și să socotească ! Nu avea nici măcar deprinderile elementare ale unei eleve, să-și scoată cărțile și caietele când sună, să ridice două degete… Sau pentru cât m-am preocupat eu cu Mișa, Grișa și Epișa să le explic de ce nu e bine să se învețe ei, prin descoperire că nu-i prinde, să fure de pe câmpul acum privatizat, și de pe la vecini, când din partea cetății oligoeducative, ei nu primeau din cartier, de la familie și de la câinii vagabonzi care sunt mesajul bogaților față de săraci că așa s-ajungă copiii voștri, decât întăriri pozitive la convingerea că numai prin hoție poți să te mai descurci și că numai prin jaf faci avere ! Ca să nu mai zic de cât am lucrat cu mine însumi să nu mă remarxizez-recodrenizez înființând un KOMBED, un comitet al sărăcimii de să ne bazăm cu un creier ca al meu mai mult pe nocturne, asigurându-ne cele necesare traiului de pe câmp și de prin cotețe, șuri, hambare, cuști școlare de iepuri, iacă dar, și atunci oare nu s-ar fi auzit în numai câțiva ani de un atotputernic stăpân al mafiei mafiilor guberniei poreclit Profesorul și a cărui identitate este incognoscibilă fie și speculativ ? Și atunci aș finanța din paraii mei o expertiză neutră asupra nimicirii influenței educative a școlii, pe termen scurt, mediu și lung, de către tembelizor, câinii stradali, cartier, presulică și alte organe ale cetății oligoeducative, nu pârnaia ci tot familia fiind mai periculoasă, îndeosebi prin ce le bagă-n cap oligocopiilor oligopărinții, că nu știința de CARTE e decisivă-n viață, existând dealtfel atâția și atâția șomeri sau amîrîți cu diplome, ci decisiv este să eviți hoțiile mărunte, în țările sărace nefiind rentabil decât să prâduiești fie statul, fie macrogrupuri de sute de mii de depunători, cu GIGASUME, aceasta, nu EXCEPÞIA DE LA REGULÃ, Cențico, fiind singura cale de să devii intușabil ! fir-ai a dracu tu cu opțonalul și cu CAR-ul tău !
Că altminteri, Malașa, unde nu-i conștiință, ci doar frica de superiori, să mor în pușcărie sau aci pe stănoagă la tine dacă te mint cu ceva, dar dacă nu vreau EU într-o zi să-mi fac orele că uite n-am chef c-am băut o bere și-am servit cinci mici, să dea dracii, cu tot cu generalul Vasea, cu cele trei soprane controloare, Kabaniha, Saltîciha și Korobocika, și cu toți ceilalți oligoinspectori, dacă mă poate obliga pe mine cineva să mi-o fac, nici pitecantropul de Filatov, în calitatea sa de ordonator terțiar de credite, și cu atât mai puțin australopitecul de Buțai, cât e el, în morții mă-sii, de primar ! Și nici chiar babuina de Iordanka Ciuvîrina, în calitatea ei de mamă beneficiară ! Zău ia ! Chiar dac-ar pune ei pe polcovnicul Agheev să mă țină sub urmărire cu microfoane și cu videocameră-n clasă ! Uite, ți-arăt dacă vrei, Vanesso, că de mă mai evaluează atâta la cap Saltîciha, în cadrul relansării învățământului rural, că să oblig toți magoții să cumpere caietul de muncă independentă la biologie al soră-sii, cu teste grilă de evaluare ai căror itemi stau în concordanță cu noile curricula și cu noii descriptori de performanță, o lună de zile, dacă vrei, eu zac cu aria curriculară pe catedră și le dau la copii numai de-aici pân-aici să facă rezumate sau îi țin numa’ n în teste de evaluare formativă și, în rest, stau cu ei de voroavă despre futbol sau despre telenuvele sau despre diferite cadre… didactice, și nu-mi poate face nimeni nimic ? Și un caiet nu le vând ! Și nici fondurile școlii nu le mai colectez ! Că doară sunt cadru… didactic, nu perceptor, și dealtfel nu cunosc să fi scris vreun oligopedagog, decât poate vreunul nou din muie ! vreo Metodica stoarcerii de fonciire de la părinții elevilor, iacă dar !
Iar joi la simpozion de dezbatere a ce alipim la trunchiul comun, să mi se așeze-n față popa Panda, matol bine, și să mă-ntrebe că cum e, mă Bonobo, cu oligo- sau, mai rău, cu olingo- pedagogia aia, pentru ca după dezbateri și comunicări, când m-a luat jos la cabinet, Teofan, să se intereseze și el ce e cu ea, fiind greu de crezut că după ce a stat cu mine la o sticlă de plastic de vodcă albă la Katiușa, Ninel Calițoiu a mai băut și cu ei !…
Așadar, Skinner în coteț gurluia, Cențica asuda pe la bucătărie, iar Moluscă, în loc să-și facă proiectul de activitate didactică plan de lecție; plătea polițe retrospective postalcoolice la unii și la alții !
În realitate, Teofan Davidovici Filatov, după instruire la generalul Vasea, gonise el către dezbatere, să facă comunicările dorite, dar la Anfisa, văzuse Toyoata lui Ciuvîrin parcată-n drum, că-i venise Mițubișul vișiniu blindat de teren pentru safari și popa Panda îi făcea sfeștanie la motor cu capota deschisă, și s-a oprit doar ca să-l aducă la colocviu să-și spună părerea, însă mai nea Fane, mai picolița de servea, una nouă, de o proba patronul, mai Anfisa Barabanova cu tirbușonul, mai cei trei tenori în concertul din ‘90 la termele din Caracalla, au ajuns de i-a adus la școală spânul Salvador Fafulea de la butelii, cu ZIS-ul cel vechi, cam tanchist dar fără reparații capitale, al primăriei. Ciuvîrin întrebase din senin pe eruditul de Ankifie ce e aia oligo, și de aici se înfiripase toată controversa, iar Cențica aflase ea ceva de la Corela Drob, dar nu tot, cum că vine la lecția deșchisă și dubioasa fostă colegă Saltîciha, generalul Vasea, un universitar răsprof ex-senator și un arendaș din structurile supreme, instalat mai mult pe bază de algoritm decât pe înălțime de competență, fost profesor de geografie aflat în restrângere de activitate, care-și înființase recent o fundație de material rulant și planning familial la care erau acționari mai mulți, pachet mare având Generalul, și o lărgeau spre biotehnologii și spre multimedia, preconizându-se chiar deschiderea unui teveu local cu rețea telecablată la Ciudad de Căgiurzia și la Curitiba.
Cât bag ? se mai întrebă o dată Străchinaru savurând cu ceașcă cu tot cafeaua cu aromă de muiere lucidă, servită de doamna-nvățătoare. Cât bag ? Pentru că ACUM nu mai e important conținutul activității, ci comportamentul clasei ! Iar hârțogăria nu prea contează aici, că și-așa nu știe limbi est-europene doamna din uie, care parcă umblă să mă plastifieze pe mine ca când imortalizezi lucrarea de grad !
Îi bag în mă-sa ! Las proiectul cum l-am copiat azi-noapte pe sărite din cartea de inspecții școlare ! Ba bag și-un rând la mișto că cine mi-l citește, are de la mine și de la Cențica mea un șirag de cârnați de-o calitate rară, când l-om tăia pe Skinner de Crăciun !
Inspirat până la vomă, euforic, ca Romeo când a văzut-o din culise, lovit de psihologia formei, pe Julieta-n cădiță canonindu-se cu vibratorul fără baterii, domnul profesor gradul unu Dudu Străchinaru înhățase o coală de caiet studențesc de la teste, fixase titlul Proiect compatibil uie de activitate didactică pentru predare-învățare-autoevaluare la tema Efectele poluării asupra organismelor, aria curriculară Matematică și Științele naturii, disciplina biologie, clasa a opta, lăsase loc viran pentru etajarea obiectivelor operaționale, știind din experiență că îți dai mai bine seama de ele pe măsură ce scrii scenariul activității propriu-zise, sau și mai cinic încă, performant e să purcezi invers, de la evaluarea finală a obținerii performanței, să anticipezi cam ce pot răspunde – chiar și fără lecție – pavianii și să fixezi tocmai aceste reacții ca obiective de atins, evident cu mici variațiuni / progrese, Moluscă găsind din capul locului aceste obiective în concordanță cu programa analitică în sens curricular giratoriu și tangibile pe durata, normală, a lecției deșchise pe Europa, efectuase analiza amănunțită a resurselor, cum se și cere, însă pe bază de incorigibil optimism pedagogic, apreciase că conținuturile sunt în armonie cu capacitățile măsurabile ale subiecților învățării-predării, aplicând formula lui Cuvier pentru indicele de greutate relativă a encefalului și ieșindu-i o medie de 1 / 91, fiind și foarte motivați a VIII-a B de Răzvana să n-o dea de rușine față de Generalul, tocmai când se studiază reciproc ca un cuplu octoped stradal, iar condițiile materiale ale laboratorului școlii noastre, devenit de curând funcțional – în slabă și amară compensație la fenomenul uman c-a devenit nefuncțional opționalul Inocenciei ! – sunt corespunzătoare, să te erijezi în el drept agent de circulație pe parcursuri și itinerare curriculare, și drept… gestionar ! de ocazii de învățare, ba e chiar hiperfuncțional acest lab de fizică-chimie-biologie al nostru, lățit pluri- și interdisciplinar pe aproape o întreagă arie curriculară, deși nu s-a mai primit nimic pe inventar, de la nucleul bugetar, de pe vremea primului președinte judecat și pedepsit pentru insuccese, deși avusese și realizări mai vizibile, iar de firma de stat care furnizase planșe, truse, mulaje, modele și însuși scheletul de om generic al lui Stalin din vizuină și altele, auzise că se atrofiase încă înainte de 1989 și apoi murise, fiind de: așteptat să renască privatizată de vreun holding, cu comenzi sigure de la stat, la prețuri ca ale manualelor paralele după desființarea gratuității și-n învățământul primar. Ceea ce nu-nseamnă, Daria Nikolaevna, c-aș idealiza educația care se da înainte, deoarece SISTEMUL livra un tineret fără discernământ, s-a și văzut dealtfel că a putut fi momit prin tembelizor, să iasă pe-afară ca să se tragă-n el ! Ceea ce ACUM nu cred c-ar mai ține, nici să-l cheme toate canalele, plus Internetul !
Cât privește strategiile didactice de atins cu ele obiectivele în curs de definire, la metode Bonobo recenză și active, dar și pasive, cum ar fi : expunerea, povestirea, explicația, informarea dezechilibrată, justificarea, prelegerea, cuvântarea, perorația, conversația între elevi, fascinația și persiflarea, conversația euristică, tâlcșoul, problematizarea, evidențierea problematicului, demonstrația, manifestația, atragerea și tragerea, munca cu manualul, munca de la om la om, munca cu releele și cu răspândacii, executarea în practică a modelului de epurare din manualul în vigoare, și parcă mai viguros chiar, în perspectiva alternativității, epurarea propriu-zisă pentru asanare, observarea, urmărirea, experimentul aplicativ calitativ-cantitativ de investigație activă, excursia în scop de informare-comparare cum e în uie și cum e-n muie, manipularea prin omisiune, experimentul de investigare-cercetare-infiltrare-raportare, experimentul demonstrativ, de formare a unor deprinderi, abilități sau obișnuințe și priceperi precum și capacități de influențare pozitivă sau negativă, experimentul demonstrativ isteric, instruirea programată pe principiul pașilor mici și al repausului activ individualizat întărit sau slăbit prin fidbec, avansarea, exercițiul de stenbai în tranziție, frustrarea, studiul de caz, contraexemplul, contraadevărul neverificabil, contrainformația, cazul de caz în caz de caz, studiul de la caz la caz, exercițiul frontal și exercițiul diferențiat, asumarea de roluri, emanarea, evaluarea, asumarea puterii deoarece nu implică vreo răspundere, manipularea semantică a predării-învățării, brainstormingul, tornada, amestecarea faptelor și a opiniilor, anfilada, escapada și estrapada, amenințarea, trunchierea adevărului, manipularea vocabularului, elaborarea și susținerea de referate cu retroproiectorul, proiectul ca învățare prin sine însuși pe bază de introspecție psihodinamică, de autoscopie și de autoexplorare activă sau pasivă etapizat, investigarea fezabilității implementării retrodesovietizării, forțarea reabilitării fezabilității implementării ocazionale, Malașa, Vanessa, Vizdy, Ina, Daria ca retro, Katrina Djorkaeff-Tornado (?), Docika și Zorika (!!!), învățarea prin descoperire, EXCEPÞIA DE LA REGULÃ, tema de cercetare, predarea-învățarea de către elevii înșiși, că așa zice Marinică Drujbescu către Korobocika : la mine-n clasă predau cimpanzeii ! (și văcuța aia se topește de atâta modernizare ! aș regula-o ? aș !!!), monitorizarea, exercițiul funcțiunii, achiezarea-implementarea, însușirea activă a cunoștințelor prin efectuarea secvențelor algoritmice de operații al căror conținut asimilat întru o rapidă dezasimilare este tocmai ce și-a propus propunătorul de lecție deșchisă să realizeze : SCHIMBAREA prin dialog și faptă a unui echilibru noțional stabilizat haotic în creierii beneficiarului de formare…
Iar ca manuale folosite, Moluscă băgă-n Maelströmul mixerului textual, pe care-l împrumuta des Vanessa de la Cențica, vechi de pe vremea Pușii, și totuși uita să-l mai aducă înapoi, anume la rubrica Materiale Didactice, în primul rând pe-ale Haritinei, toate de fizică și chimie, reliefând abordarea pluridisciplinară a celulei motivice a temei poluării, după cum a menționa pe cele de cultura civică și Abecedarul micului creștin friza transdisciplinaritatea până la absurd, care dealtfel transpira prin toți porii concepției planului de lecție deșchisă pă Europa, terminat spre ziuă odată c-un paralelipiped alb de vodcă, rămas în buzunarul sacoului ca leac la o cinorexie cronică dobândită la stomac în ultimii ani, ceea ce adusese în sprijinul Eului contribuții viclene ale Separeului flămând și dornic de somn și gata a vedea-n proiect doar umplere de hârtii, indiferent cu ce, că oricum realitatea de pe teren nu concordă cu ce vrea să joace antrenorul.
Numai așa se explică de ce novicea Vizdela, frunzărind documentul domnului Străchinaru ca să mai progreseze metodic, a tresărit, intuiția feminină determinând-o totuși să se abțină de la a se da pe lângă el cu a mai cere lămuriri, pe care fără doar și poate că Bonobo i le-ar fi dat cu o mare poftă de plăcere chiar și pe marginea textului !
Astfel, la rubrica Materiale Didactice, mâna tremurătoare a alcolistului transcrisese la NECESAR, din ferfenițita carte de inspecție școlară și din memorie, un mal surpat, roci, substanțe organice, minerale, plante, o fișe cu itemi standardizată, ediția Perpessicius, textul basmului Fata din grădina de aur (în scopul unei hermeneutici dintr-o perspectivă ecologistă !), diapozitive cu rasele de oi, poză decupată din presă cu oaia clonată Dolly, ca paranteză-digresiune-recitativ în realitatea științifică imediată, poze mărturisind cum era spre Popas la Anfisa Barabanova, înainte, și acuzând cum e azi, cu plopișorii Populus tremula tăiați de Mitrofan și cu murdarlâcurile depuse de cetățeni, de pe unde a scris Salvador Fafulea Bine ați venit în comuna Drujba !, spre Cuțarida, și până unde au scris Anfisa și cu Perlita urcate pe taburete Bine ați venit la Familia Morometzilor !, spre Căgiurzia, apoi planșe dinamice cu ecosisteme haladite prin poluarea biotopului biocenozei de către factorul antropic, figura de la pag. 143 cu circulația substanțelor radioactive în aer, reprodusă fidel de pletoasa Corela Drob cu carioci pe celofan pentru retroproiector, ca încheiere filmul documentar Proclamarea Republicii și cam atât, la rubrica Mijloace Tehnice NECESARE trecând microscop, probă viețuitoare apă poluată / epurată, pipetă, pahare, sticlă, model stație epurare tip Haritina-Erotiida, aparat de proiecție pentru peliculă de 16 mm, ecran mobil, diavizor, diascop Diaclar, rotoproiector, vibrator, retroproiector, technoproieetor, irigator, televizor, videocasetofon, calculator, sidiroame, tablă, cretă albă, cretă colorată, bureți, cliner, căldărușă de plastic mică, prosop de față și de picioare, față de masă pentru catedră.
Când însă luă o a doua coală și o tăie cu linie tremurândă în două rubrici ale activități, cum ai întredeschide infinitizimal, Malașa, picioarele sub un trunchi comun ca al Vanessei, Ce face educatorul / formatorul, respectiv Ce face educatul / formatatul, în scopul de a gândi creator la cum captează mai fascinant atenția, luând de model reclamele videoclip, unde conținutul trezirii interesului, de pildă o doamnă cu o cățea ceacâră, n-are nici în clin nici în mânecă de-a face cu instigarea la a da banii pe niște cutii, lăsă loc viran așteptând inspirație, după care notă să nu uite să scrie titlul lecției, mare, pe tablă, și să enunțe clar, rar, răspicat, tare ca cu portavoce, rumegat pe înțelesul cercopitecilor ce anume vor ști ei să facă, la sfârșitul activității de predare-învățare în clasă, moment apreciat de toți neanderthalienii de vechili, pentru că ei se călăuzesc după aceste promisiuni da tip electoral, dacă le-ai onorat sau nu, apoi faci reactualizarea vagă cunoștințelor anterioare, ca și cum chiar le-ai predat pe toate, deci fără verificări migăloase, pentru că ele se execută centralizat pe teste cu itemi naționali abia-n repausul predării, în starea pe loc din ianuarie și în iunie, profiți de ce reiese că mai știe vreunul și îți bagi ancora în câteva idei mai fixe care se pretează la a te opri din deriva improvizațiilor și treci la partea cea mai grea, care e tranziția însăși ca restructurare-eficientizare îndeosebi a formelor de proprietate, tu, ca bugetar etern, neavând treabă, prezinți conținutul suculent al noii învățări, având grijă să predai mai degrabă însăși gândirea depoluantă ca aur din cenușă, decât o enciclopedie stearpă a poluării, poate ea însăși cam poluantă ca obiect ocupând un loc în spațiu, cât să creezi cât de cât revelatoriul ca pitoresc melancolizant cu Docika și Zorika și Malașa cu tot, pe harta cu Spălătura, Hodivoaia și Ampoița, tensionat până la poluție de EXCEPÞIA DE LA REGULÃ ca să ne meargă și nouă mai bine cu banii câștigând la teleloteria animalelor de la Rio de Janeiro, dar să fiu eu al necuratului dac-oi merge pe linia întăririlor a lui Skinner, eu am dat chestionar la a cincea cum văd ei lecția ideală, și am aflat că ei o văd că să aibă SUSPANS, domnul diriginte, deci ar vota cu Foma Akimușkin, or suntem într-o societate de piață, clientul nostru – stăpânul nostru ! merg și eu pe megaretoric pe acele PEAK twinsuri EXPERIENÞE de vârf ale piramidalului Maslow, pe ocazionarea acelor trăiri cu ecou afectiv devastator în personalitate, gen ce-ar fi dac-ar exploda o bombă chimică-n subteranele de la forturi, existând poate și-n Malașa sensibilitate modernă, nevoia de Valsul Trist al Vanessei, dirijezi învățarea gestionând eficient ocaziile de progres, deci nu dai tu recital ! te duci la coada cozii și-i lași să descopere ei ce-or descoperi, poate și conținuturile, ca un regizor ascuns ce lasă gloatei strada și gloanțele, sau ca Agheev cu circulația spre iarmarocul de se ține-n august de Pobreajen la Popas, obții de bine de rău performanța și de îndată, emoționat ca de un premiu de excelență pentru răsprofi sau cumularzi, asiguri fidbecul grăind brava, magoți ! ați fost de milioane ! ați devenitără competenți, ați intrat în uie, v-ați atins toate obiectivele pe care le-am inventat aseară eu în camera Pușii, ați apucat un vipoi, un megastar de ciocații din picior, mohorții mumii voastre de minidrujbeni cinocefali și cinefili împuțiți, care mâine nici n-o să-mi mai dați o zi bună pe uliță sau în stație la rată, darămite să mă luați și pe mine cu mașina când mă vedeți la șosea că plec la Căgiurzia pe la idealul de vechileasă, care e Daria Nikolaevna ca consilieră totală, sau că vin ostenit și poluat de pe la vreo acțiune metodică prin mica noastră gubernie !
Iar ACUM, băga-mi-aș extinderea-n creierii voștri de formatați iremediabil, cu indicele pătratic Roginski al encefalului abia depășind un 7,36 sau ici-colo vreun 8, nu mai am decât să vă evaluez și eu, nici inițial, nici sumativ, adică la capetele intervalului de diagnoză, ci continuu real, focalizat pe măsurarea calității și nu a cantității folosirii cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor, eresurilor, năravurilor și obiceiurilor dobândite, cerându-vă obținerea performanței de să-mi răspundeți dacă e benefic pentru țară, și pentru uie că nu mai populează lostrița și țipari gălbui prin Spălătura, de care bătrânii satului narează că prindeau în mâl tanchiștii făcând gărduș ca să oprească apa cea limpede ca cristalul în care chiar dacă ghileau albitură fetele de măritat, rămânea perfect potabilă de la a treia piatră mai în aval de piciorușele lor roze ca de rusalce.
Iar ca temă pentru acasă, lovi-v-ar locomoția cerebrală pe babuinii de părinți dacă au, dar n-au dat la fondurile școlii fonciirea, iacă dar, întru asigurarea retenției și transferului, vouă vă las moștenire sarcina să identificați toate poluările din arealul vostru de drujbeni barbari, inclusiv de pe pământul Pușii de la pod de la Spălătura, mohorții mumelor voastre de muieri de tâlhari ce sunt, propunând voi și soluțiile adecvate pentru fiecare tip de agent sau actant poluator, eu în numele ariei noastre curriculare și Teofan Davidovici ca director îngăduindu-ne a vă da asigurările noastre că cea mai interesantă și mai judicioasă dintre comunicări va fi adusă la cunoștința domnului primar Buțai, pentru a fi premiată consistent și popularizată zgomotos în rândul poluatorilor, poate luați și cafteală, prin periodicul Autonomia locală la care o să v-aboneze Vizdela, respectiv prin Radio Statornicia, unde vă așteaptă Brenda și cu Astolfo pentru eventuale dedicații către formatorii ăștia ai voștri amărâții de-și ciuntesc zilele cu voi ca să vă formateze compatibil uie ! Poate găsi-se-va-n ale voastre rânduri și vreun ales care să observe c-un nimb auriu la muian că principala măsură de prevenire a poluării – fiind de față un vechil, o eurovechilă și un arendaș răsprof de geogra – rămâne de să ne mai mărească și nouă leafa, ca să ieșim din colapsul educațional, din oligopedagogie, că de câte ori nu v-am zis eu, ba m-am și rugat de voi că, mă gibonei mă, când ieșiți cu frații mai mari deja capi de familie și cu babuinii de părinți la prășit pe Spălătura în aval de podeț, nu mai luați, mă, cu voi, nici sticle de plastic și nici pungi de polietilenă sau alte ambalaje care nu putrezesc ca omul, mai ales din alea lucitoare, pentru că nu sunt biodegradabile și zac cu deceniile pe tarlale, la noi în stepuliță, și se vede și din satelit că nu e-n regulă. Dar voi nu vreți să-nțelegeți și s-aplicați ca atitudine, pentru că oricâtă retorică aș băga eu în sfatul cetățenesc ce vi-l dau, iacă dar că nu am nici o autoritate, cum ar avea un vipoi, de să mă urmați, că se știe-n sat c-am salariu de batjocura societății și se și vede c-am haine cam jerpelite ca un analist și se simte-n glas că eu n-am mâncat în viață, urmându-mi instinctul și cinorexia, chiar ce-ar fi dorit intestinele mele subțiri.
De aceea, mult mai nimerit, cu mai mare folos pentru țară și pentru uie, nu dintr-o falsă modestie v-o declar, ci din incandescent patriotism local, stau eu și mă chitesc în sinea mea degradată progresiv, sine de profesor-prof-formator, că nu un prăpădit de Moluscă și de Bonobo, complexat de condiția sa de suplinitor atâta vreme cât, chiar ca titular, nu ne mai mărește și nouă leafa, trebuia să fie propunătorul lecției deșchise bazate pe acest Proiect compatibil uie de activitate didactică pentru predare-învățare-autoevaluare la tema Efectele poluării asupra organismelor, aria curriculară Matematică și Științele naturii, disciplina biologie, clasa a opta, ci mult mai benefic era, pentru a vă însuși o conduită preventivă civilizată, dacă gestionarul ocaziilor de învățare, ce v-ar fi dirijat ca agent de circulație pe parcursurile curriculare, ar fi fost nea Fane Ciuvîrin, nea Fane Buțai, desigur nea Fane Filatov, aici de față-n asistență sau – de ce nu ? – domnul maior Aleksașka Agheev sau tatăl domnișoarei de fizică și chimie, popa Panda !…
„Diță, pot să te deranjez puțin ?” – pătrunse respectuos în fosta cameră a Pușii, deșteptând propunătorul de lecție deșchisă pă Europa, Cențica, albă la față și la decolteu ca porțelanul, gâfâind ușurel, împovărată cu două grele sacoșe din polietilenă de Istambul de pe care zâmbea prietenos Gică Hagi în tricou galben de cartier.
„Numai futbolul ne face fericiți !” – avu o revelație în urma ei Răzvana, punând deoparte sifoanele.
„Nu cumva ai luat de la scârba de Katiușa ? – își clănțăni didactic incisivii Moluscă, neridicându-se de pe patul de suferință. Þi-am zis doar, măi crăițo, ce-am pățit cu ea, cu obrăznicătura, c-am băgat-o-n opționalul mă-sii definitiv data trecută, când m-ai trimis la ea pentru aripile-alea violete de curcan, de le găseam înainte la Statornicia la Buțai, la o elevă de-a mea bătută des de bărbat, care altminteri o ține-n EXCEPÞIE DE LA REGULÃ, dar văz că paviana nu mai aduce !… Face babuina de Katiușa, în public, în clientelă, ca să mă stimuleze să cumpăr articole mai scumpe, iar aripi, don' profesor ? De-a-nceput Șișu, Săbiuță și cu secătura de Salvador Fafulea și care mai comentau relansarea campionatului pe la mese pe prispă să se râză de numai nu se tăvăleau pe jos ! Iar eu tocmai voiam să le dau ca temă pentru acasă un eseu nestructurat că realizează, paviane, o compunere în care să prezinți animalul tău preferat, precum și întâmplări adevărate trăite împreună cu acest animal, care ți-a stârnit emoții, pasiuni sau sentimente mai deosebite !”
„Da’ aseară, cu Ninel Calițoiu, unde v-ați făcut, de mi-ai venit perfectamente borracho, vulpișorule, nu cumva la… scârba de Katiușa ? – se uită bănuitoare la el parc-ar fi fost vulpea lui Darwin, Cențica. Paradoxal fiind că ți-ai lăsat geanta sub masă, dar nu și vodca ! Pe care pesemne ți-a subtilizat-o cineva, că nu ți-am găsit-o, deși am căutat-o prin toată casa !”
„Cu băutura este cu totul altceva, cârciumăreaso ! Cel puțin are o rațiune s-o iei de la Katiușa : doar ieși din bloc și treci drumul ! Nu-ți mai cauzează la imagine față de gorilele mămici, cum ar fi să vii spre Blocurile Rușilor pe două traiectorii, de la Popas sau de la Raketta… Iar într-o viziune holistă, a SISTEMULUI căutând resurse în mediul înconjurător ca calicii : dacă n-aș fi băut eu cu Calu regulat la ea, spune tu : ar mai fi dat Katiușa sponsorizare școlii 10 salarii de învățătoare ca pe nimica ?… Dar apropou de locul de muncă, ce e, fă, pe la școală ? Ah ! gura-leului ce ești, trecut-ai pe-acolo ?”
„Da, tigruțule, dar nu zăbovii c-a unit maimuța-leu braziliană, pletoasa de Corela Drob, clasele, văzându-și visul cu ochii, toți puii de privatizați la ea ! Se făcea ordine, curățenie, au început să ți se adune magoții, deocamdată derbedeii ăia care pleacă devreme de-acasă, întâlnindu-se-n curtea școlii sub măslin pentru a intercomunica și a se ține de drăcii… Molecula popii, foarte emoționată, ți-a lăsat în laborator pe catedră sticlăria, dar nu poate să vină să te asiste la operație, de teamă să nu leșine de față cu Europa… cu eurovechila ! Mi-a zis să-ți transmit că nu se simte prea bine și să fii atent să nu-i spargi cucurbita, retorta aia marea, adusă de Iordanka Ciuvîrina tocmai din Cuba, crezând că e bună să-ți prepari rom Jamaica la domiciliu !”
„Bine, bine, mai am puțin și termin și eu cu planul de lecție, o să mă descurc și fără asistentă interdisciplinară, dacă e așa emotivă !” – nici nu se interesă feminin concret Moluscă ce protocol a cumpărat pentru lecția deșchisă Cențica, și mai ales din ce resurse.
Sau poate, văzând și pe Vanessa pe la bucătărie, își închipui că s-o fi împrumutat Cențișor de la asta. Nici prin gând nu-i da c-o fi spart CAR-ul puradeilor pentru protocolul la lecția lui deșchisă pă Europa !
Problema problemelor care-ar fi trebuit să-l frământe fiind că dincolo de sfera emoțiilor civice antiguvernamentale, el înjura către orizontul de așteptare al lefii, chițăind de bani, dar nu observa că-n ultimii ani dormise la umbra gradului unu și nu avusese rezultate la olimpiade prin exploatarea muncii copilului performant, mai ales de la începutul anului școlar 1996/1997 încoace, adică de când se transferase de la Căgiurzia, părăsit de răbdătoarea și aducătoarea poate de noroc ca un măr roșu, melifera, dulcica de Daria Nikolaevna Saltîkova, care văzând că nu divorțează și nu divorțează, se făcuse inspectoare, ajutându-l chiar ea să se apropie de Cențica pe o catedră vacantată de un trădător al educației naționale, devenit impexar ca să-și anexeze în doi-trei ani o onirică vilă-n prelungire la un coteț în care întreprinzătorul coleg dădea mai scump ce lua din altă parte mai ieftin.
Pe când Moluscă se dovedise a nu fi-n stare nici de inițiative nelucrative !
Bunăoară, așa cum i-a și recomandat Teofan Davidovici Filatov, amărâtul ar fi putut reinițializa, ca să se afirme local încât să-l propună-n consiliul de administrație al școlii la premiere din fondul de 2 %, nobila tradiție tanchistă a cercurilor agrozootehnice, mobilizând familiile cimpanzeilor să asiste la referate și recenzii despre tehnologiile din uie vizând recolte record, sigure și stabile, propunătorul angajându-se a-i seminariza pe cei interesați, eliberându-le și o adeverință de cursanți, utilă la șomeri. Sau ar fi putut ține Moluscă rubrici permanente de răspunsuri la scrisori și faxuri, atât la foaia Autonomia locală cât și la Radio Statornicia, nu numai ca psihopedagog încercat, ci și ca înțelept de importanță gubernială, cu permis la Academie, capabil a oferi consultanță până și la întrebarea cea mai deasă că cum să fii mai șmecher ca vecinii tăi.
„Eu sunt profesor de bi-o-lo-gi-e, Teofan Davidovici, nu prof de irigarea păpușoiului cu apă sălcie din Hodivoaia, nici formator de adăparea bubalinelor în Ampoița cu soluție pehașoasă de detergenți de la covoare, însetate după ce le-a scăpat Malașa-n cucuruz ! – a respins el propunerea directorului și l-a fulgerat c-o privire rea de parc-ar fi fost vreun lider sindical reacționar venit să se milogească la… el, la ministrul Moluscă, de suplimentări de la buget, că n-ajunge și că cărturarii rămâne tot mai corigenți la întreținere, din vina lor suferind multe gospodine fără apă caldă.
Tiptil, le lăsă pe cele două roabe-n bucătărie sporovăind protocolar despre rețete de rulouri și de chec, și o tuli spre școală, evitând cele mai plictisitoare momente dintr-o viață conjugală : verificarea ținutei până la ultima scamă și împovărarea cu sfaturi privind cum să te comporți când ții lecție deșchisă pă Europa.
Cu planurile de lecție într-o pungă cu motociclistă ieșită udă dintr-o piscină, el nu întâlni nimic deosebit pe drum să se oprească și să caște gura până când între primărie, biserică și școală, aproape de automatul ce livra în păhăruțe de plastic alb de unică folosință ceai verde uleios de yerba maté, fu zguduit și extras din reveriile sale, de țipetele stridente ce emana girofarul oranj, nu albastru, de la gipul alb-bej al lui Agheev, care deschidea pârtie liberă, în cea mai mare viteză, unei dubițe albe, cu pereți groși, asemănătoare acelora ce transportă mari valori bancare, dar frigorifică, aparținând complexului mixt Statornicia, fapt care dovedea implicarea lui Buțai și a autorității locale în acțiunea ce el, Moluscă, avea a ține pe continentul Europa, monitorizat de doamna vechilă Katrina Djorkaeff-Tornado.
Cele două turisme frânară cu disperare, materializând sintagma trâmbe de praf, la poarta cu bordura proaspăt văruită a școlii noastre și din gip se ejectară prin spate doi găligani negri, în halate albe pătate a horror de hemoglobină de sânge animal neomenesc, atât închegat, cât și proaspăt.
Ei se repeziră la dubiță și domnul Străchinaru văzu cu ochii albiți de groază că extrag o cadă din tablă zincată, în care să se fi aflat douăzeci-treizeci de inimi uriașe, aburinde și lăsând sânge roșu-negru, abia extrase la abator la fratele directorului Filatov din tot atâția boi sau tauri. Unele palpitau încă, asemeni unor calcani foarte proaspeți – i se păru profului – și-i trecu prin minte absurditatea că aceste organe vitale încă mai erau bune de un transplant, dacă s-ar mai fi găsit ACUM adevărate piepturi de eroi cum vor fi avut giganții mitici de demult, stăpâni pe-această stepuliță.
Simultan remarca implicarea în acțiunea noastră metodică a lui nea Fane Ciuvîrin, deci a celui de-al treilea vipoi local, de la care va fi împrumutat de la Popas de la camping de la Anfisa Barabanova, directorul nostru, dodecastelistul lila inconfundabil ce fâlfâia alături de tricolor, solemnizând la maximum încadrarea decorativă a intrării în Școala nr. 1 cu clasele I-VIII din Drujba, în așteptarea acțiunii metodice la care se anunțaseră că aveau să asiste : ca vechil de specialitate, Saltîciha, ca să verifice dacă macacii au caiete de biologie editate de soru-sa dublând manualul să relanseze învățământului rural prin teste grilă-n concordanță cu noile curricula și cu noii descriptori de performanță ; apoi, generalul holist Vasea cu un academician enciclopedic, expert în etologia canidelor și a ortopterelor nocturne, descoperitorul glandei antiperspirante la câinele polițist de intervenție Canis lupis și la libarca balcanică Blatta orientalis, care cita curent în conferințele sale lucrarea de gradul unu a lui Moluscă despre cele două subculturi ale gândacilor de bucătărie ; un nu știu ce senil arendaș din minister promovat prin algoritm ca ex-profesor de geogravarză aflat în restrângere de activitate și – adevărata invitată la spectacol și la recepție – o doamnă Katrina Djorkaeff-Tornado, care venea din partea uie ca să se intereseze ca guest star de cum se predă-învață poluarea la marginea lumii civilizate, iar în culise tatona să achiziționeze un leș de prof din muie, întru mumificare și plastifiere pentru colecțiile de la Musée de l’Homme.
Dudu Străchinaru înțelese imediat, nu fără o strângere de inimă, ce era cu această cadă cu organe proaspete, aproape vii : Filatov se gândise că n-ar fi rău să țină chiar EL lecția deșchisă, având o asistență de așa nivel, gubernial-continental ! Era evident : bossul avea să le aducă de la Raketta niște truse de cuțite negre zimțate, ieftine și proaste, la pungi, pe suport de carton, cercopitecilor de-a șaptea, desigur ai Veturiei, care au și halate, urmând să-i dirijeze ca agent de circulație printr-un parcurs curricular de ocazii de învățare, până vor descoperi cum să facă ce văd dealtfel zi de zi pe canale, adică să înfigă un obiect tăios într-o inimă, spre a număra câte cămăruțe are acest han prin care trec în lunga lor călătorie globulele roșii implicate-n traficul cu oxigen.
Avu un surâs de dezamăgire, un oftat de ușurare și un sentiment de bucurie că bine că nu m-am mai omorât cu un proiect de activitate tranzitiv, adică refolosibil și de altul !
Avu și un rictus de mânie proletară, ochii lui negri scânteind fioros la întrebarea cu cât se va fi-mprumutat, precipitându-se sub imperiul emoției, purcica de Cențica precipitându-se cu protocolul.
Avu, în fine, un zâmbet cald-duios de tată încă-n vigoare, încercând să-și reprezinte uimirea puradeilor lui studenți când vor constata mâine, de Ziua Tineretului, de Doi Mai, cu ce delicatese-i va regala pe la căminele lor de drogați și de fomiști.
Dar când bătu discret la ușa stăpânului său și o deschise întrebător, slăbănog și cadaveric în costumul cu pantalonii și surtucul dungate din bleumarine sensibil nuanțate, pe care-l va purta și-n coșciug odată cu ciocații negri ai lui Genaro și cu șosetele supraelastice, cârpite discret și cu dragoste de fata Pușii, găsi – spre marea sa buimăceală – pe Teofan Davidovici cu Ion Calițoiu deja într-o stare avansată de voință proletară de-a serba Unu Mai muncitoresc, ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc, nu gândesc ! C-un proces-verbal de consiliu de administrație în față și cu două pahare de whisky de proveniență feniciană sub nări, cei doi bărbați se certau, cel de bio și director susținând că tequila e făcută dintr-o specie de Agave cactus, iar cel de matematici și ex-director și care știa tot ce se urzește la el în Drujba și pe rază de o sută de verste-n jur, explica stăruitor că agavele sunt una, și se face o tărie; pulque, din ele, cactușii alta, fiind toxici din cauza țepuleților, iar Tequila e un câine boxer dintr-un film, pe când Bonobo citise la Biblioteca Academiei că aztecii preparau pulque din suc de agave, dar li se altera de caniculă, încât catolicii conchistadori, în caritatea lor, i-au dotat cu alambicul alchimiștilor mauri ca să producă pălincă tequila din acest pulque, bun doar de ostoit bolile venerice cu el, așa că nu-i de mirare că atunci când Calu a ieșit să se pișe iar propunătorul a întins cu smerenie la semnat amplul, udatul cu vodcă, nocturnul, antiperspirantul său Proiect compatibil uie de activitate didactică pentru predare-învățare-autoevaluare la tema Efectele poluării asupra organismelor, aria curriculară Matematică și Științele naturii, disciplina biologie, clasa a opta – șeful, jupânul, baciul, stăpânul, managerul, patronul n-a făcut nici o obiecție la atâtea pagini, ci doară ce-a nălțat groasele-i sprâncene, brejneviene, ce și le purta cănite, sesizând natura tipic transdisciplinar-depoluantă a celor scrise la rubrica OBIECTIVE OPERAÞIONALE, adăugate de Străchinaru, după obiceiul lui, abia la definitivarea scenariului didactic și a evaluării – ca să termine mai repede – transcriindu-le ca la loterie din ferfenițita carte de inspecție școlară și folosindu-le identic la rubrica EVALUARE a proiectului, pretinzând cu optimism că la sfârșitul activității cu tema Efectele poluării asupra organismelor, TOÞI cercopitecii vor ști :
a) să explice cum s-a ajuns la schimbarea raportului de forțe în favoarea democrației, indicând cel puțin patru categorii de măsuri luate de P. C. R. și argumentând necesitatea luării lor numai pe baza cunoștințelor din lecția anterioară Principalele tipuri de poluare ;
b) să identifice corect toate momentele care au dus la schimbarea caracterului puterii de stat dacă li se va da o listă care numește sintetic 10 momente istorice importante ;
c) să argumenteze necesitatea înlăturării contradicției dintre conținutul noii puteri de stat și forma veche de organizare a statului, exclusiv pe baza vizionării unui film cu cascadori și a unei conversații euristice dintre profesorul Silviu Brucan și un tânăr, căci în conștiința teleelectoratului român aceasta e noua paradigmă de profesor, cum ar veni o entitate care lucrează cu NOTE, fără bareme precise și fără drept de apel, unele date politicienilor, altele păstrate pentru sine, probabil ca în cazul profesorului Măgureanu, de aici născându-se, cum observa și Nichita, nevoile limbii române de proprietate, încât s-a ajuns la un consens între algoritm și competență, de se joacă scenariul cu trendul de să ni se impună nouă, cadrelor didactice calificate, denumirea de formatori, oarecum aflată totuși în concordanță proletară cu data de Unu Mai aleasă de uie pentru ținerea lecției deșchise, și am fost expropriați de dreptul de a lucra cu NOTE, băgându-ni-se descriptori de performanță la toate ariile curriculare ;
d) să rețină data de 30 Decembrie 1947 dacă li se va cere să indice care este ziua, luna și anul în care a avut loc Proclamarea R. P. R. într-o listă conținând șase date importante din istoria poporului român, celelalte cinci fiind 9 Mai 1921, 23 August 1944, 6 Noiembrie 1947 (îndepărtarea grupării Gheorghe Tătărescu din parlament după dizolvarea PNÞ și autodizolvarea PNL), 7 Noiembrie 1917 și 6 Martie 1945, cu observația generală că atingerea acestor 4 obiective operaționale nu marginalizează nici obiectivele afective generale pe care disciplina istoria patriei le implică, nici obiectivele particulare atitudinale împotriva poluării ale organismelor !
Toate aceste standarde de atingerea performanței, chiar la o repede ochire, lui nea Fane Filatov i se părură familiare !
Era de notorietate la Katiușa că golanul strâns de pe drumuri de fata Pușii se exprima din ce în ce mai des că mai bună ar fi fost o Mineriadă intensivă, în sensul că să-i dea un om al muncii ca Fafulea câteva bâte-n căpățâna delicată de funcționar NEPRODUCTIV, dar să nu-l coboare ai lui la salariu pe ultimele trepte bugetivore, știrbindu-i autoritatea-n sat și luându-i toată vlaga intelectuală, toată puterea de a cumpăra CÃRÞI, împingându-l să se zbată în această Mizeriadă prelungită fără ca prețul înjosirii sale să fie lichidarea găurilor negre din economie, fiind de neconceput să nu-și permită el în atâția ani nici măcar un nou Atlas zoologic, pe copertă cu un urs Panda pe fond roșu – în locul celui pe care i l-au jerpelit și umplut de jeg gibonii, mai scriind ei și muie împotriva diferitelor echipe adverse !
Aha ! privi triumfător Filatov la golanul renegat, care afirma-n morții mă-sii odinioară că numai drujbenii culți pot discrimina diferența de familie europeană dintre a ne baza republica pe tanchiștii de la 6 Martie 1945 și a o așeza pe umerii liberalo-țărăniștilor României Regale, spunându-ne el la limosna la soacră-sa Pușa, de murise la alegeri în ’96, că ăștia or să ne mai mărească și nouă leafa, asigurându-și o clientelă intelectuală stabilă, cum au ăia birocrația !
Doar ce tuși-ncruntând cănitele-i sprâncene directorul cel prozaic servind whisky fenician și lecturând la CAPTAREA ATENÞIEI că-n vreme ce formatatul-educatul își imaginează o călătorie-n timpuleț ca-n Star Trek, o teledeportare, proful spune pe un ton patetic cinocefalilor că închipuiți-vă câteva clipe, deci relativist, că ne întoarcem înapoi cu 5-6 milenii, copii, spre timpul când preindoeuropenii traco-daco-geți din spațiul carpato-ponto-danubian însemnau pe statuete din lut ars de la Musée de l’Homme meridiane și orificii de acupunctură, producând primele materiale didactice din istoria SISTEMULUI pentru uzul studenților de la taumaturgie, iacă dar, călătorim cu, călătorim cu o teribilă mașină în timpuleț, nu cu rata de gară, de Cuțarida, călătorim înainte, tot înainte, dar și înapoi înainte, ne afișăm în epoca destrămării, de tranziție, a comunei primitive, câțiva conducători de trib, profitori de revoluție, care-o duceau bine și ca sclavi, se îmbogățesc și devin regi, câte un rege al uleiului, al zahărului, al țigaretelor, al benzinei etc. etc. pe domeniul lui făcând fiecare ce vrea mușchii lui fesieri imunitari, cum au redus consilierii locali la Căgiurzia tarabele din piață ca proprietari interesați ai magazinelor din zonă, sau cum social-democrația nimicește chioșcuri făcând treaba marelui capital liberal, călătorim apoi vertiginos, trecem peste orânduirea sclavagistă, ajungem în evul mediu și foștii lideri devin monarhi, cu puteri absolute, mari bogătași, dar mai înaintăm puțin și monarhii sunt răsturnați unul câte unul odată cu revoluțiile burghezo-democratice… care aduc decăderea burgheză… așa… așa va fi și-n 2007… dar nasc și pe groparul capitalismului, proletariatul, epitomizat de Toska Bukamașkin… care cere în KOMBED elevilor să arate ce anume a contribuit la cimentarea alianței muncitorești-țărănești și la întărirea rolului statului… Hm ! hm ! Ai idei sănătoase, dar nu cred că e bine, Dudule, să te iei de fabrica de ciment din Căgiurzia, fiindcă are acțiuni și pitecantropul de Vasea, ia-te și tu de ai lui Buțai și de ai lui Ciuvîrin, c-au deschis cuptorul ăla de prăjit tone de cafea pe zi către pădure și o fi mirosind frumos prin mlaștinile alea, dar au mereu reclamații că nu se mai poate respira !
„Dă-i în mă-sa că dă ei faliment ! Hai să nu mai vorbim de cimitire !” – se rugă Moluscă și ieși brusc din cabinet, tremurând din genunchi parcă presat de arieta curriculară să se grăbească undeva.
Nea Fane Filatov puse cam mirat hârtiile proiectului deoparte și, reluând paharul cu whisky fenician, zise Calului întors ușurat, că asta este ! ăștia sunt oamenii, cu ăștia defilăm de Unu Mai 1998 !

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!