Ma¢ obseda Moartea s¸i în casa noua¢, atât de intens încât n-a trebuit sa¢ fac prea mult¸i pas¸i ca s-o ga¢sesc într-un Internet cafe. Sta¢tea cu fat¸a întoarsa¢ pe juma¢tate spre mine, cu piciorul stâng în ciorap negru de ma¢tase cocot¸at pe fundul unui scaun înalt de bar. çn dreptul genunchiului firul pare us¸or ra¢rit, altfel femeia e supereleganta¢, cu un aer artificial de asiatica¢, sa¢ zicem de ietnameza¢ cu fat¸a prelunga¢. Prin bluza neagra¢ îi ies¸eau omoplat¸ii captând pe suprafat¸a lor lumina albastra¢ de argon. Mâna dreapta¢, cu t¸igara între degetele cu unghii vopsite stacojiu, îi tremura¢ pe tejgheaua lucie. E fardata¢ profesional, cu ochii s¸i buzele mov, pa¢rul negru încret¸it mirosind a iarba¢ culeasa¢ de vra¢jitoare înainte sa¢ se lumineze de ziua¢ - ît¸i dai seama ca¢ trebuise sa¢ ma¢ dau lânga¢ ea pe un scaun de la bar ca sa¢ simt toate astea. Beau eu, bea s¸i ea, bere Heinekken - Heinekken. Vreau sa¢ dansez, danseaza¢ s¸i ea, foxtrot s¸i ceardas¸ s¸i cazaciok, s¸i bine înt¸eles ca¢ în toate e mai tare ca mine. Aseara¢ am vrut s-o seduc - s¸i m-am trezit în patul meu dupa¢ unu noaptea, cu sexul într-o erect¸ie dureroasa¢, care nu se linis¸tea decât prin masturbare. La Internet-cafe, singura bolta¢ deschisa¢ la orele mici când îmi fac eu rondul, m-a frapat mai de mult apropierea Mort¸ii de client¸ii obis¸nuit¸i, copii de pais¸pe-cins¸pe ani. Lânga¢ crâs¸ma milit¸ienilor, un stol de fete lungi în picioare, parca¢ aceleas¸i dintotdeauna (dar s-ar putea sa¢ fie o confuzie datorata¢ ceasului la care trec eu de obicei prin zona¢, totdeauna dupa¢ s¸apte seara) stau pe trotuar s¸i trag fumuri scurte s¸i dese din t¸iga¢ri, sprijinite de bordul mas¸inii lui Andrei. Ba¢iatul patronilor, ra¢mas neînsurat pâna¢ la o vârsta¢ destul de înaintata¢ spre treizeci de ani, era cu sigurant¸a¢ o partida¢ buna¢ pentru fetele din cartier. çn lumina zilei fetele apar destul de cura¢t¸ele, fa¢ra¢ machiaje denaturante, una din ele (prima fiindca¢ o vedeam mereu fa¢când curse între terasa¢ s¸i casa patronului, care pa¢stra un fel de cura¢t¸enie t¸a¢ra¢neasca¢, de-ar fi sa¢ ma¢ iau dupa¢ înca¢lt¸a¢rile la¢sate pe prag), cu pa¢rul lung blond-cendre s¸i ochii adâncit¸i de caucaziana¢, cealalta¢ mai spre bruneta¢, cu o fat¸a¢ rotunda¢ vesela¢...

Mai bine nu te-apucai de scris, zice, ca¢ nu s¸tii când pot¸i s-o sfârs¸es¸ti ca mine! Ea zice ca¢ e fiica unui miner din Silezia, care îs¸i irosise câteva zeci de ani în minele de ca¢rbune as¸teptându-i pe americani, s¸i când a va¢zut ca¢ nu mai vin a pornit-o el într-acolo, cu un copil de s¸apte ani de mâna¢, botezat cu numele patroanei minerilor Varvara - chiar femeia asta care-mi vorbes¸te, cu un debit dement¸ial. O sa¢pta¢mâna¢ pe ocean a fost visul viet¸ii ei, pe urma¢ în America a trebuit sa¢ se-apuce de toate slujbele, chelnerit¸a¢ la bistrou, telefonista¢, doica¢ de ca¢t¸ei, infirmiera¢, vânza¢toare de ziare...La s¸cola¢ eram o gra¢suna¢ cu accent de Europa, o extraterestra¢. Terminasem liceul s¸i n-aveam cu cine sa¢ vorbesc, decât cu pa¢pus¸ile s¸i ursulet¸ii mei de plus¸ - zâmbes¸te adâncindu-s¸i semnele de laba-gâs¸tei de la coada ochilor. As¸a s-a apucat de scris, genul de literatura¢ romantica¢ care i-a adus celebritatea. Nu-t¸i trebuie decât umor s¸i doua¢ televizoare, spune Barbara. Mie ret¸eta succesului mi se pare destul de cinica¢. Pozele pe care le-a ra¢sfirat din portvizit pe tejgheaua lunga¢ nu arata¢ niciodata¢ oameni, numai peisaje exterioare sau interioare. Barbara tra¢ia într-un semides¸ert de cactus¸i la vreo suta¢ cincizeci de kilometri de Los Angeles, într-o vila¢ coloniala¢ cu toate dota¢rile, coloanele amintind de sudistul Faulkner, piscina, grajdul de ponei, televizorul panoramic s¸i mai ales barul, care e o camera¢ întreaga¢. çn casa asta scrie de la cinci dimineat¸a pâna¢ când se termina¢, scrie unde o loves¸te inspirat¸ia în timp ce se preumbla¢ prin camere semiîmbra¢cata¢ - în fiecare din camere are sub fereastra¢ masa cu topul de hârtie s¸i un pahar cu pixuri, stilouri, rezerve. Numai oamenii îi lipsesc. Ce faci când nu-t¸i mai vine sa¢ scrii? Ma¢ uit la televizor, la filmele cu Jackie Chan, le s¸tiu pe toate! (Barbara se ridica¢ brusc pe picioarele ei osoase, s¸i începe sa¢ râda¢ la gestul meu instinctiv de-a ma¢ retrage un pic cu scaunul, un râs sonor, cu capul dat pe spate, cu dint¸ii sa¢na¢tos¸i sclipind în lumina albastra¢) Deci Jackie Chan, s¸i ca¢la¢toriile. Baby, eu chiar cunosc lumea despre care am scris. Numai în India n-am fost. Se ridicase ca sa¢ plece pâna¢ în separeul cu inscript¸ii care desemnau inconfundabil weceurile. Timp suficient ca sa¢ deschid caietul la¢sat pe masa¢. Lista de nume fa¢ra¢ adrese s¸i numere de telefon pare total inutila¢, sunt mii de persoane acolo imposibil de ga¢sit. Nu se poate nici ma¢car spune daca¢ Lu Xin, Leibniz Gottfried, Lavric Tudor, Leo von Koenig (am ochit nume de pe o singura¢ pagina¢) esista¢ sau sunt numai exercit¸ii muzicale pentru ea, care pretinde ca¢, în casa din California, a deschis singurul salon de muzica¢ europeana¢ din Bell Gardens)

Chestia cu minerii din Silezia e versiunea Barbarei despre fuga ei din Europa. Ba¢iatul de la bar s¸tie altceva. çn urma¢ cu treizeci de ani (t¸i-am spus ca¢ femeia din fat¸a mea era fa¢ra¢ vârsta¢, un fel de Ahasverus) fugise dintr-un sat din Bucovina, urma¢rita¢ pentru canibalism. Era proaspa¢t ma¢ritata¢, cu un lucra¢tor la carierele de piatra¢. Vasile parca¢ ar fi dat din copila¢rie în boala ba¢uturii, fiindca¢ nimeni nu s¸tia cum era pe vremea când nu bea. Traiul Barbarei cu omul a¢sta devenise în câteva luni de nesuportat: el venea acasa¢ seara dupa¢ zece, atât de beat încât ca¢dea pe cimentul oda¢ii aplecându-se sa¢ se descalt¸e; pe urma¢ leorpa¢ia ca un animal o farfurie de ciorba¢, s¸i adormea-n scaun. La unu doua¢ dupa¢ miezul-nopt¸ii, trezit din primul somn, venea în camera¢ în pat s¸i începea sa¢-s¸i întinda¢ coastele pe ea. Femeia ar fi avut nevoie de giugiulelile astea cu câtev ore mai înainte la culcare, sau câteva ore dupa¢ când se rega¢teau sa¢ plece la munca¢ çntr-o noapte când scena s-a repetat ca trasa¢ la indigou, cu animalul peste ea, l-a mus¸cat de ureche s¸i s-a trezit cu o bucata¢ cartilaginoasa¢ în dint¸i. El, trezit brusc din bet¸ie, a fugit în curte plin de sânge s¸i a început sa¢ urle ca¢-l omoara¢ dementa! As¸a i-a ra¢mas Barbarei numele de canibala¢, s¸i dupa¢ câteva luni de la ca¢sa¢torie, la doua¢zeci de ani abia împlinit¸i, a trebuit sa¢ fuga¢ urma¢rita¢ de faima asta.