Primul pom a inceput sa creasca dupa ce i-a cerut lui Dumnezeu pe cineva cu care sa mai schimbe o vorba, dar nu se astepta sa-i trimita tocmai un pom. La inceput il privea cu ochi rai: 'De ce a trebuit sa creasca in mijlocul camerei? Langa fereastra era loc numai bun pentru crescut pomi. Acolo n-ar fi strapuns covorul. Creste exact in fata televizorului. In curand va trebui sa mut toata mobila.'
Cu timpul insa, in pauzele dintre telejurnale, a inceput sa-i vorbeasca, indeosebi despre copilarie caci i se parea cea mai reusita perioada a vietii sale :' Cand eram mic, imi placeau foarte mult umbrelele colorate asa ca am inceput sa le colectionez. Insa in vremea mea nu se inventasera inca prea multe culori si n-am reusit sa strang decat patru umbrele. Dupa ce le-am strans, am asteptat prima ploaie ca sa ies in strada si sa le tin deschise pe toate patru deasupra capului. Eram sigur ca asa nu m-ar fi plouat nici macar pe varful pantofilor. Dar afara era vara si nu reuseam macar sa-mi aduc aminte cum mirosea ploaia aia bestemata. Mama imi spunea ca fiecare ploaie are alt miros dar ca de obicei, din cate stie ea, ploile de vara miros a tei. In scurt timp am gasit solutia : mi-am construit un iglu din umbrele colorate sub teiul din fata blocului. Ploile miros a tei abia dupa ce se strecoara printr-unul, nu? Asa ca m-am pitit inautru, langa peretele albastru al iglului, hotarat sa nu ma las trezit decat de sunetul ploii atunci cand imi atinge umbrelele. Dar afara era inca vara si iglul a inceput sa se topeasca incet. Cand m-am trezit, eram sigur ca cineva imi furase umbrelele. Hainele imi erau ude de culoare. Le-am mirosit si miroseau a tei. Plouase intr-adevar, nu numai o ploaie cu miros de tei dar si o ploaie albastra si una galbena si una rosie si una verde! Mi-am intrebat toti vecinii si nimeni nu mai vazuse ploile colorate. Eu am fost singura lor dovada.'
Cand pomul inca neidentificat l-a depasit in inaltime, a considerat ca asta nu poate insemna decat un singur lucru : 'Pomul este acum mai batran decat mine. Am incetat sa mai fiu cel mai batran din casa. Eu sunt acum mai tanar decat pomul. Nu se cuvine sa vorbesti unui batran. Fie el si un pom batran. Batranii trebuie lasati sa se odihneasca.'
Asa ca nu i-a mai vorbit si pomul a continuat sa imbatraneasca pana cand ramurile au lovit tavanul intr-o ultima si disperata incercare de a-si continua batranetea. Dar tavanul nu s-a clintit si pomul ,deja prea batarn pentru a mai fi identificat, a murit prabusindu-se in trunchi si mai apoi rostogolindu-se pe parchet. Seva ca o roua s-a asezat peste toate mobilele din casa.
Ramas iar singur, a inceput sa se roage lui Dumnezeu si sa-i ceara pe altcineva cu care sa mai schimbe o vorba. Insa pomii isi mosteneau soarta unul de la altul si imbatraneau inainte de vreme: 'Sunt singurul nemuritor stapan peste un iglul plin cu cadavre de pomi. Am inceput sa vad abia acum, cand pleoapele mi-au imbatranit indeajuns de mult incat am putut sa-mi desfloresc ochii fara prea multa durere. Sunt un nemuritor, Doamne, nu-mi mai trimite lucruri pamantesti.'
Atunci Dumnezeu i-a cerut inca o dovada a nemuririi si pentru asta, el si-a sfasiat pieptul cu unghiile si a lasat lumina sa intre pana in spatele coastelor: 'Vezi Doamne? Sunt inca viu, sunt nemuritor!'. Dumnezeu s-a uitat inauntrul lui si a zambit. N-a rezistat. A privit si el inauntrul sau. Un batran cu pleoape de solzi,arse de soare si cu ochi de apa, murise pitit in spatele unei coaste.