agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2751 .



realitatea de care nu are nimeni nevoie
proză [ ]
cap.6 ref`acut

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanlila ]

2005-07-10  |     | 



5.

Dar toate acestea p`lesc confruntate cu satisfac]ia de a-i d`rui unui stlp o clip` de orgasm, zicea Sandra, n timp ce, pe taraba zilei, Alexandra specula ploaia de spini a cuvintelor: despica]i-mi venele înclcite în palm` [i r`scoli]i-mi via]a, care înc` se mai nc`p`]neaz` s` se preling` prin ele, iar don Moreira Canudos, ce i povestea lui Sabatini despre str`mo[ii lui, care construiser` imperii ale soarelui m`cinate de racile inimaginabile, auzind parc` venind de undeva din negura timpurilor aceste cuvinte, se oprise ngndurat [i ncepuse, vag derutat pentru prima oar` n via]a lui att de fr`mntat` de incertitudini [i visuri de[arte, s` [i priveasc` prietenii cu nencredere, ntrebndu-se dac` ceva din toat` povestea asta avea, dac` nu vreo valoare sentimental`, cel pu]in o urm` de veridicitate spasmodic`, pentru c` realul, adic` relativul fiin]ei, nu putea avea un fundament legat de sacru, iar intimitatea profan` a gndirii n acceptarea unicit`]ii universului nu mai merita s` fie despicat` n patru…
Catarina, smulgndu-se din acea ame]eal` aproape pl`cut` care i readusese n sim]uri mngieri aproape uitate, incitante [i dulci [i catifelate, se concentr` o clip` asupra chipului frumos al Sandrei, apoi oft` [i se ndrept` spre buc`t`ria n care vasele de aram` str`luceau mocnit ca j`ratecul pe pere]ii nnegri]i de timpurile str`vechi ce se cernuser` peste ele, [i se ntreb` ce anume ar fi putut s` g`teasc`, pentru c`, de[i anii zburau ca norii [i secolele se nf`[urau n jurul lor ca v`l`tucii de fum ce ie[eau dintr-o pip`, care nici m`car nu era o pip`, dup` un paradox celebru care amesteca iluzia cu halucina]ia, realul cu aparentul, cunoscutul cu necunoscutul, capra cu varza, grul cu neghina, ntr-un efort incon[tient [i de nest`pnit de a demonstra sensul [i nonsensul adev`rului de dintotdeauna, [i anume acela c` nu exista de fapt nici un adev`r adev`rat, ci numai o pulbere fin` a secundelor m`cinate ntre ro]ile timpului. Iat`, ziceam eu, autorul, a nins n Croa]ia cu fulgi de z`pad`, nu de porumb, iar n Provi]a a nins de diminea]` cu petalele florilor de salcm, cam pn` la ora 16, apoi, spre ora 18, mi-am pus haina de cal [i c`ciula pe cap. Snt eu friguros, dar s` faci focul n luna iunie… {i, pentru c` a venit vorba despre normal, s-o d`m pe paranormal. Eu cred c` exist` a anumit` frecven]` a emisiunilor neuronale, n rezonan]` cu care intr` receptorul (persoana paranormal`). Orice om poate intra n aceast` stare de excita]ie a neuronilor, care ncep s` emit` biocuren]i (impulsuri elctromagnetice!) ntr-o frecven]` stimulat` de emo]ie (durere, team`, spaim`, groaz`, fric`, temere, speran]`, disperare… cuvinte care exprim` o anumit` nuan]` a tr`irilor noastre - dar Ela se pricepe mai bine!), ce a fost denumit` factorul PSI. Tocmai implicarea n „problemele” emitorului i exagerbeaz` „receptorului” capacitatea de a recepta (de a intra n rezonan]`) cu emisiunile neuronale ale „emitorului”. Aici am avea nevoie de comentariile Ellei, dar unde o fi ea acum, prin ce nebuloas`, zodie sau galaxie o c`l`torii spiritul ei incitat de regulire gndirii, nu ale lucrurilor.
Sabatini se ridicase n picioare [i era parc` [i mai nalt dect de obicei, sau poate c` fl`c`rile din vatr` i luau umbra [i i-o ntindeau pe pere]ii camerei, peste rafturile nguste pe care se aliniau cumin]i retortele [i mojarele, eprubetele cu forme curioase, ce ntruchipau feotu[i stelari, din care se dezvoltau universurile gndirii, apa primordial` hohotea n ceaunul negru ag`]at deasupra fl`c`rilor [i n aer plutea o mireasm` dens`, vag dulceag`, de mirt [i de aloe, de miere de albine n care se topiser` esen]ele r`s`ritului, [i toate acestea le observase Comandorul del Rio Grande, cel care umbla mai pu]in la specificitatea absurdului, luat drept component` major` a genezei vie]ii, pentru c` el percepea via]a n propria ei devenire [i din scurtcircuitarea revela]iei cu ra]iunea ce]oas` de a fi dedusese acel principiu al autonomiei ideilor, care ne bntuie creierii ca fluturii n jurul rugurilor aprinse n miez de noapte sub bolta stelar`, dar ce s` fi zis [i mai ales ce importan]` mai aveau cuvintele, chiar [i acelea care nso]esc harul sau exprim` extazul?!
Moreira Canudos i f`cuse semn Comandorului del Rio Grande c` pe aproape, n incertitudinea gnoseologic` se afla [i Lory cu enigmele sufletului ei, iar Amadriada era prins` [i ea n jocul poeziei clipei sau poate n clipa poeziei, pentru c` nu mai n]elegeau nici ei ce li se ntmpla de o vreme, secolele se suprapuneau unele peste altele, prezentul devenea trecut [i trecutul prezent, limbajul vehicula paradoxuri transcendente, numai Catarina, bibliotecara care [i sim]ea de mul]i ani sufletul prins n capcana definirii unei individualit`]i psihologice, zmbea n col]urile gurii ei frumoase, cu buzele r`sfrnte peste din]ii ei n`ucitori de albi, de leoaic` aflat` n rut, p`rea a [ti ce se ntmpl` [i, cnd nsu[i autorul s-a a[ezat la festinul sfr[itului sau poate al nceputului de lumi virtuale, i-a ntins o bucat` de pine [i i-a turnat ciorb` de fasole n vasul de lut, pe care erau scrijelite semnele cerurilor, ale ntmpl`rilor miraculoase [i ve[nice… dac` ve[nicia mai era un reper la care s` se mai poat` raporta cineva n lumea asta…

6.

Dar trebuia mai nti s`-mi definesc eu mie nsumi rolul pe care trebuia s`-l joc n aceast` textur` de cuvinte [i sensuri impregnate de iluzii generate de aleatoriul hazardant, pentru c` nu puteam s` fiu tot eu autorul aflat nafara lumii `leia virtuale [i prozaice, care se zbate n fiertura infinitului [i pe care doar zeii o sorb nseta]i de viziunea crea]ionist`, pe care le-o tot n`scocise Homer `la pn` i ame]ise [i pe ei cu attea paranghelii ce li se puneau pe seam`, mai h`mesi]i parc` dect muritorii de crime, tr`d`ri [i pasiuni carnale ce mergeau pn` la incesturi grandioase sau mperecheri cu muritorii, [i poate de aceea a degenerat [i stirpea lor, pentru c` ap`reau semizeii [i, cum nu aveau nici o teorie rasial`, la care s` se raporteze, se treziser` n aceea[i oal` a spiritului ce l define[te pe om, amesteca]i cu lingura de lemn a istoriei de vreun ciclop, pentru c` n acest joc al vie]ii [i al mor]ii, uitaser` cu to]ii de nemurire, [i oamenii dar [i zeii, [i nu le mai r`m`sese dect pl`cerea ce le inunda oasele [i speran]a c` vor putea s`-i mngie eternit`]ii coapsele de zei]` nimfoman`…
St`team ntr-un col] al nc`perii sumbre, al c`rei ntuneric era sf[iat de limbile fl`c`rilor, [i r`sfoiam un manuscris scor]os ce mi zgria palmele [i m` ame]ea cu teorii mistice [i din cnd n cnd mi ridicam privirile [i i priveam pe cei din jurul meu, observndu-le nu gesturile,,, ci r`stignirea n r`scrucea gndurilor despre infinitul catifelat ca o coaps` apetisant` de zei]` [i aroma str`lucitoare a unei idei ce se ive[te n cea]a luxuriant` a teoriilor crepusculare ca un sn de driad` sc`pat de sub bluz` n efortul ei disperat de a-[i transforma alergarea n zbor [i de a se crede ea ns`[i esen]a zborului n absolutul relativ mngiat de eternitate cu l`comie pe miezul ei fierbinte, care penduleaz` ntre imagine grandioas` [i simbol delicat, reprezentnd poate, pentru prima oar` n historia impregnat` de senzorial, nu ideea de pl`cere sau viciu, ci de extaz mistic, r`stignit [i el ntr-o rela]ie de cauzalitate mitic`…
|n buc`t`ria n care vasele de aram` str`luceau mocnit ca j`ratecul pe pere]ii nnegri]i de timpurile str`vechi ce se cernuser` peste ele, Catarina i pusese s` m`nnce lui don Antonio de Santa Estela, posomortul ei st`pn, a c`rui frunte sclipitoare ca por]elanul era ncruntat` de parc` ar fi r`sfrnt la suprafa]` sub form` de valuri m`runte frecven]a gndurilor ce i se derulau sub ea, pentru c` nici cnd ar fi trebuit s` se relaxeze [i s` m`nnce n lini[te acesta nu avea astmp`r [i cu mna stng` continua s` noteze pe buc`]ele de pergament cifre [i semne ezoterice, numai de el n]elese [i, cnd privea peste um`rul lui, Catarina zmbea amuzat`, pentru c` ea le n]elegea forma, nv`]ase s` le descifreze, dar nu se chinuia s` le n]eleag` sensul pn` cnd st`pnul ei nu le discuta cu ceilal]i [i nu le diseca nuan]ele n]elesurilor multiple, de parc` lumea, care era o construc]ie aparent haotic` a eului absolut p`rea a fi n acela[i timp lipsit` de logic` [i de ra]iunea de a fi.
Cavalerii de Quadradores, Antonio de Santa Estela, Comandorul del Rio Grande, Moreira Canudos [i don Sabatini, aveau n comun acel joc iluzoriu al min]ilor ce se risipea n abstrac]iuni n care realul genera haos iar spiritul, lipsit de intui]ie, se risipea [i el n fantezii paradoxale [i misterioase, mai ales cnd se cernea peste el pu]in praf mistic [i nebunia lor era s` disece la infinit un adevar care nu exista nici ca sens al crea]iei [i de aici ncepeau acele lungi t`ceri [i mzg`leli nervoase peste tot, pn` [i pe pere]ii nnegri]i de secolele ce se impregnaser` n ei ca cenu[a din vatra n care focul nu se stingea nicioidat`.
Dar eu nu aveam nc` nici o [ans` s` n]eleg ceva din acel manuscris scor]os, care mi zgria palmele [i m` ame]ea cu teorii mistice ce mi p`reau a fi o piele de [oprl`, Amadriada i spunea o poveste Catarinei [i din cnd n cnd mi arunca o privire trist`, de parc` voia s`-mi repro[eze faptul c` o uitasem, dar, dac` nu n]elegeam eu nsumi ce se ntmpla cu mine, ce s` fi n]eles ea, fiin]a aia cu sensibilit`]i emo]ionante…
|n Provi]a via]a curgea dup` un ritm descifrat n semnele de pe cer, pentru c` fiecare nor ne nsp`imnta cnd ne aminteam c` fnul este risipit s` se usuce, gnd care pe mine m` amuza teribil, cnd m` gndeam c` noi, ]`ranii, nu punem numai legume la borcan, ro[ii, morcovi, castraveciori [i ro[ii, dar conserv`m [i fructele, ca s` avem peste iarn`, [i, uite, chiar [i fnul era o form` de a p`stra „vie” iarba pentru animale [i, cnd mi aminteam cu ct` poft` rumegau vacile n grajd fnul cu mirosuri aromate, de flori de cmp n care lenevea ve[nicia, m` duceam cu gndul la mntuirea sufletului…

7.


























.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!