Fara nici un fel de inspiratie, Cuvantul a inceput sa scrie. Era in criza… o depresie il bagase in perna si il adancise in nestire. Cuvantul, singurul existent, a scris mai intai propria-i existenta; cronica cea mai stupida a unui oarecare si oarece fara de inceput si fara de sfarsit.
Cuvantul, plictisit, molcom gras si sadic de fel, a creat dupa aceasta cronica imatura si lipsita de sens, Frumusetea.
Frumusetea se numea Narcis, si pare-se ca exista deja insa nu o descoperise El inca.
Exista in cuvant aceasta Frumusete. Cuvantul a dat atunci putere si forma frumsetii si apoi s-au imperecheat prin paduri nestiute de nimeni (cine ar fi putut sa le stie, din moment ce erau numai ei in intreaga infinitate, erau doar ei in singura cronica, o cronica ciudata de altfel fara de inceput si fara de sfarsit).
Cuvantul, observandu-si imperfectiunea si defectuozitatea si-a pus soldurile la treaba intr-un mod latent si a creat alaturi de Frumsete, ingerii.
Insa in Cuvant striga Imaturitatea, dar, pentru ca acest Cuvant nu crease Imaturitatea nu putem vorbi de ea si nici nu –l putem acuza pe El de imaturitate. Insa imaturitatea se simtea in aerul celor ce-au luat sa zicem “viata” (desi nici viata nu exista atunci; ci doar cuvantul si frumusetea). “Ingeri” I-a numit Cuvantul. Si ingerii au creat Libertatea.
Cuvantul, suparat ca un copil caruia I s-a luat “lopetica” magica a facut din ingeri ceva opus frumusetii; demonii, iadul si intunericul.
Intre timp frumusetea murise de astenie si autosatisfacere morala. Se spune ca s-ar fi deshidratat.
Oricum, deja se crease prin ingeri Independenta iar Indepensdenta a creat la randul ei Omul. Omul, un barbat fiind, era pe cale sa moara la fel de trist si de autosadisfacut ca si Frumusetea.
Insa, Cuvantul, simtindu-se amenintat de Ingeri (acum in varianata demoni) I-a dat Omului o pereche fara de pereche. Vrand doar sa multumumeasca, omul a intrebat cum se numeste acest binefacator. Binefacatorul intai a spus ca ramane de vazut ca de binefacator a fost si apoi s-a numit Stapan… pardon, Tatal. Ingerii (in aceeasi varianta demo) au facut atunci forma Independentei.
Omul din simt de datorie fata de stapan erm! Pardon ! la dracu’ TATA, nu a atins independenta insa, creatia Cuvantului, defectuoasa ca si Cuvantul a dat viata Tentatiei si implicit Independentei. De atunci totul a devenit simplu.
Parca toate necuvintele (muritorii) au devenit Cuvant si au inceput sa creeze tot felul de dracii; cuvinte, realitati, masinarii, tehnologie, arta, boala, leacuri…
In cazul in care nu ai inteles prea multe, draga cititorule, vorbesc aici despre primele cuvinte pe care le-am scris indrumat de Dionisos. Pe vremea aceea eram doar un Cuvant care stia ce vrea desi nici macar nu stia cine este. Acum sunt un simplu produs fabricat care, sper ca ti-am provocat o mica indigestie… o meriti!