Jurnalul unui tânăr


Azi ,o nouă zi,e o bucurie că respir din nou și că văd acest minunat soare și respir acest aer parfumat.Îmi voi începe din nou drumul meu de zi de zi luptând în aprigul meu război cu cei ce nu mă înteleg.
Nu sunt ca ei ,nu sunt vedeta,nu pot ridica munții,nu pot schimba lumea dar sunt sigur ca pot face și eu ceva bun.Am nevoie de increderea voastră,de ajutorul vostru,de respectul vostru dar mai ales de întelegerea voastră,dacă vreți să mi-o dați. Dacă vreți să nu vă urasc lasati-mă în pace. Pot fi și eu stapănul propriei mele vieți.
Azi aș vrea să iubesc…să iubesc cu adevarat pe cineva,să ofer și să primesc dragostea de la cineva,dar,stiu ca e greu .Tot ce pot primi ca rasplată la iubirea mea adevărată,este o iubire falsă,de distractie,de câteva zile.Nimeni nu vrea să mă iubească,le e frica de mine,să mă cunoască să afle ce este în mine.Toți vor doar să se joace de-a iubirea,asa că nu-mi rămâne decât să sufăr în tăcere.
As vrea să pot schimba lumea,s-o fac mai buna,săo las mai buna pentru cei ce vor veni dupa mine.Dar ce pot face eu?Sunt un nimic, o mica fiintă condusă de cei mari,de conceptiile si ideile pe care ei le-au pus si oricat as vrea sa fac ceva nu voi reusi.Mai sunt inca 6 miliarde de oamnei ca mine,fiecare avand ideile lor ,gasind cu greu pe cineva care sa-i inteleaga.Asa ca nu-mi ramane decat sa tac,sa merg inainte sa sper ca intr-o zi,voi gasi pe cineva care sa ma inteleaga si sa ma ajute.Sa sper ,asta e tot ce pot face.