-1 Baremi de tine să te temi și dacă nu poți, du-te, pentru că ai doar vorbe de buzunar să cheltui, iar pe aici au trecut destui care doar s-au crezut altfel. Ești poate chiar mai puțin în curtea mea și dacă vrei, îți voi da un loc în care să te vindeci de orbire. -2Nepoate adu-i un scaun, poate că dorește să chibzuiască, și spune-i duduiei să mai pună câteva boabe în plus în cafea, pentru că azi vom avea o zi lungă -1și orice ai face, totul începe și se termină în tine, la fel drumurile pe care le-ai făcut și le vei face, până și pielea are înăuntrul ei și dacă nu o lași să respire, inima-ți va fi galbenă, toamnă de-a pururi în piept. Nu vei mai avea puterea să travesezi până la oameni și ce altceva este mai frumos decât să te simți viu, să iubești, să ai curaj să faci ceea ce simți, fără să oprești nimic, auzi? Trezește-te și strălucește, pentru că dacă te uiți în sus, vei vedea cât de aproape ești de tine. Nu mai privi așa, că te lovesc cât e strada de lungă și mâine am să o iau de la capăt, dacă nu se schimbă nimic. Mainile tale n-au decât frământări. De când nu le-ai mai deschis? De când nu le-ai mai lăsat să fie, să ascundă secrete, să alerge zgomotos fără rușine, de când? De când, privirea ta este plată ca podeaua pe care calci? Vreau să știu când ai hotărât să nu mai vrei să trăiești. Știu un joc pe care-l poți juca cu tine:

ia sufletul și aruncă cu el în lume, apoi aleargă să-l gasești. Dă-i timp să se ascundă și nu trage cu ochiul, pentru că doar așa vei avea de câștigat. Caută-l! Nu va fi ușor, dar va merita și până la el, ai să descoperi oameni, îi vei iubi sau nu, vei completa puzzle-ul și asta se va auzi cu voce tare în tine, de unde va ieși partea stricată a răului și nu o sa te mai fută, o să-l fuți tu pe el, va fi ca un copil neajutorat. Atenție! Nu-l pierde. Lasă-l să se târască prin tine și când e nevoie dă-i mai mult să fie, te va ajuta la nevoie. Important este sa nu devina eroul tău, pentru că este ceea ce este datorită ție. Nu trebuie să vadă tronul și nici coroana, el trebuie să fie o parte din sceptrul tău și la nevoie să împartă dreptatea, atunci când îți stă în putere.

De fapt, iubirea este un animal de pradă și dacă te sfâșie să nu-ți pară rău că vei fi mâncat, este doar libertatea ta. Așa că alege, ori stai pe calapod și nu te bucuri de mers, ori pleci și te întorci mai tarziu pentru un flec, un cui…dar întotdeauna va trebui să mă plătești. Pantofii buni te duc departe. Cât vrei să umbli?

Nepoate, ia zi poezia aia…cățeluș cu părul creț!