agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1639 .



ticalosul 2
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [NatallieWinter ]

2009-08-19  |     | 




Un taxi tocmai se oprise lângă mine și cineva de pe bancheta din spate m-a strigat pe nume.
- Sebastian, ce ai pățit?
Era aceiași voce pe care am auzit-o la telefon câteva minute înainte.
- Mă gândeam eu că aici o să te găsesc! Te-am căutat la sediu și mi-au spus că nu ai mai trecut pe acolo de câteva săptămani. Sincer niciodată nu te-am înțeles. Încă nu ai renunțat la vizitele tale nocturne. De ce îți plac atât de mult oamenii aceia ciudați?
’’ Oameni ciudați, mi-am zis în gând privindu-o, cred că glumești. Ce ști tu despre acești oameni condamnați să trăiască toată viața sub eterna aparență a unor măști iluzorii. Nimeni nu va ști că sub aceste măști se află în stare latentă geniile unor oameni deosebiți...singurii mei prieteni’’
- Hai nu mai fii copil, afară e destul de frig încât te poți alege cu o răceală.
Parcă nici nu observase în ce stare eram. Continua să-mi zâmbească cu aceiași inocență și cu aceiași privire curată de copil. Era ciudat cât de bine mă simțeam lângă ea și cum cu câteva secunde înainte aveam de gând să-mi răzbun întreaga furie pe un om care nu făcea altceva decât să fie bun cu mine.
M-am ridicat și am intrat în mașină. Un parfum de lumânări îmi inundase nările și un sentiment de liniște m-a copleșit. Natallia m-a apucat de mână și m-a strâns în brațe sărutându-mă apăsat pe obraz. Mi-am lăsat capul pe spate și totul s-a întunecat. Toate simțurile îmi adormiseră.
- Domnișoară, am ajuns!
- Vă mulțumesc frumos! A zis Natallia întinzându-i taximetristului două monede, apoi s-a întors spre mine, m-a apucat de mână și am ieșit în stradă.
- E frig afara Natallia!
- Da, Sebastian, într-adevăr e frig! Hai să intrăm să bem un ceai!
- Mai degrabă ar fi bună o cafea. Mă simt foarte slăbit si obosit. Am nevoie de forțe noi.
Voiam să-i arăt vechii mele prietene că starea mea nu se agravase chiar atât de mult. Era adevărat că sufeream, însă în adâncul sufletului meu speram că într-o zi îmi voi putea relua viața în propriile mâini. Ce mă frapa în acel moment era faptul că o parte din mine dorea să evadeze și asta datorită Natalliei, care reușise într-un fel să-mi redea acel minuscul gram de echilibru după care ființa mea tânjea de atâta vreme.
- Bun venit în casa mea! Îmi zise Natallia și deschise o ușă neagră imensă din lemn de mahon. Aici locuiesc temporar până termin de scris cartea.
Am rămas nemișcat. Mi se părea că visez. O asemenea casă nu putea exista decât în vise și totuși o vedeam în interiorul retinei cu totul și cu totul deosebită.
- Ai gusturi, nu glumă! Cum ai putut să găsești o asemenea casă în cartierul acesta infect?
Natallia mi-a zâmbit.
- Nu mai suntem în cartier Sebastian. Ai adormit înainte să-ti spun că mergem în alt oraș.
- Și unde anume ne aflăm mai exact?
- La două sute de kilometrii depărtare.
- Cum......?! dar am de scris un articol, pentru numele lui Dumnezeu.
Simțeam că roșesc de furie. Natallia mă privea zâmbind, era foarte calmă, mi-a facut semn cu mâna să o urmez. Casa avea o imensă mansardă împodobită cu flori în mijlocul căreia se afla o măsuță din sticlă înconjurată de două scaune împletite din paie. Nu puteam să nu observ strania împletitură a acestora. Călătorisem foarte mult de când lucram la noul ziar însă nu îmi aminteam să mai fi văzut așa ceva.
- Scaunele le am din Kuweit, le-am cumpărat împreună cu impresarul meu când am vizitat un magazin de antichități. Sunt unice și au o poveste deosebită, pe care o să ți-o spun cu altă ocazie. Acum te tog sa iei loc și să te simți ca acasă. Imediat îți aduc și cafeaua.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!