Ne aflăm la Curtea Palatului Versailles. E anul de grație 2009. Împăratul Austriei și-a căsătorit fiica cea mică, pe nume Gertrudre, cu un emigrant polonez al cărui nume este deocamdată necunoscut.
Pe aleile pietruite circulă un Harley Davidson și un Rolls Royce; în rest, toți ceilalți fumează Gauloises. Circulația se face în sensul invers acelor de ceasornic, cu excepția zilelor de sâmbătă și duminică.
Galeriile Lafayette se închid după ora 22, pentru că Luna are prostul obicei să cadă peste Stade de France. Craterul format emană un miros dulceag de migdale, ceea ce o face pe Gertrude să iasă la geam și să țină un lung și foarte plictisitor discurs.
*
Pe Valea Chioarului țiganii beau dintr-o sticlă de rom și recită din Holderlin. E mult de când nu am mai stat așa, doar noi doi, cu picioarele desculțe prin iarba cerului, așteptând îngerii să ne cheme la masă.
La radio se aude un cântec trist de Piazzolla, țiganii plâng și beau dintr-o sticlă de rom. În vârful bradului a crescut de azi-noapte ceva ca o șină de tramvai, dar asta se vede numai dacă umbli desculț prin iarba cerului.
La ora 4, echipa de filmare a început să strângă echipamentele și să se urce în tramvai. Începuse să plouă mocănește, pachetul meu de Gauloises era gol și țiganii dormeau cu capul descoperit. Acesta trebuie să fie motivul pentru care am deraiat pe iarba umedă a cerului.
*
În noaptea aceea, Împăratul Austriei a putut fi văzut intrând în magazinul de jucării vis à vis de Les Folies Bergère. Purta un costum portocaliu și o sacoșă trapezoidală, ceea ce îi accentua nota de sobrietate specifică poporului austriac.
Poliția descinsese în câteva cartiere marginale, arestând câteva familii de emigranți, suspectate că ar fi recitat din Holderlin. Sergentul major sosit la fața locului se așeză la pian și începu să cânte o melodie tristă de Piazolla, fix la ora 22, așa cum era prevăzut în program.
Pe aleile pietruite circulă un Harley Davidson, în sensul invers acelor de ceasornic. E sâmbătă la prânz, plouă de câteva ceasuri bune și singurul lucru pe care mi-l amintesc e că am băut un ceai cu cineva al cărui nume a rămas deocamdată necunoscut.
*
Aceasta este adevărata și trista poveste a celui care, în data de 4 aprilie 1968, l-a asasinat pe Martin Luther King Jr.