În luna aprilie a anului trecut, un astronaut și un pălărier s-au apucat să construiască o catedrală. Cum toate terenurile din oraș erau deja ocupate, s-a luat hătărârea ca aceasta să fie ridicată în mijlocul străzii. La proiect a participat o echipă de fizicieni și una de bucătari, cei mai mulți dintre aceștia având chiar și câte două neveste. Acestea se plimbau de la un capăt la altul al orașului, până când s-au plictisit sau li s-au tocit pantofii. Multe dintre ele nu s-au mai întors acasă niciodată, astfel încât lumea a vorbit despre altceva. În acest timp, catedrala era aproape gata, singurul care mai lipsea fiind episcopul, despre care se zvonea că plecase în căutarea nevestelor dispărute de acasă. Pentru a nu întârzia foarte mult data deschiderii oficiale, în locul acestuia a fost adus un student la Litere, care semăna cu Robert De Niro, motiv pentru care nici unul dintre cei veniți să asiste la prima liturghie nu a sesizat diferența dintre acesta și adevăratul episcop. Prin catedrală circulau mașini, motociclete și pietoni din toate colțurile lumii, toți în cea mai deplină liniște pentru a nu deranja serviciul religios sau repetițiile organistului. E adevărat că un șofer mai claxona uneori și atunci organistul se trezea și o lua de la capăt, dar asta se întâmpla destul de rar și întotdeauna după miezul nopții.

În rest, pe strada pe care nu mai locuiește decât un astronaut și un pălărier totul a rămas neschimbat.