Stătea la terasă și părea că vorbește cu cineva. De acolo de unde mă aflu, se pot observa: o poșetă, o furculiță și o pendulă norvegiană. Pe o altă stradă se aude cum trece un copil cu un copac în spate, e ora 4 și 13 minute, ar fi trebuit să ajungă deja. Își mai aprinde o țigară și comandă o sticlă cu frișcă. Apoi se odihnește. E o vreme bună de pescuit, îmi zic și trec mai departe.
În ultimii ani, industria producătoare de țevi de aluminiu a înregistrat o creșetere semnificativă. La fel s-a întâmplat cu cele trei fiice ale vecinilor mei cu care mă salut în fiecare dimineață. Una din ele își cumpără un ziar și o cutie de lapte, pe care le împachetează într-o hârtie roz. Pe hârtie nu scrie nimic, dar toată lumea știe că lucrurile nu vor mai rămâne așa multă vreme. Este practic imposibil să conduci un automobil și, în același timp, să dai drumul la robinet.
Un pensionar și o florăreasă mănâncă dintr-un borcan cu compot de piersici. Ei vorbesc despre Beatles, serviciile secrete și smântâna cu 0% grăsimi. În curtea unui alt vecin, stau parcate două trenuri, dar femeile preferă întotdeaună să poarte pălării de culoare deschisă. În trecut, erau mai multe fabrici de sticlă, dar mai puține doctorițe și actrițe de cinema. Cu toate acestea, specialiștii recomandă evitarea aglomerațiilor și consumarea fructelor înainte de ora 5 dimineața.
Întrebat fiind ce părere are despre literatura sud-americană, cineva a răspuns că mobila din sufragerie trebuie schimbată, întrucât nu mai corespunde realității. Aflând cum stau lucrurile, șoferul de autobuz și-a tras un glonte în cap și a ajuns la spital. Acolo i s-au pus o grămadă de întrebări, în special de către tinerele mămici, dar cineva l-a sfătuit că e mai bine să tacă din gură. Când, în sfârșit, a venit liftul, ne-am dat seama că intrarea se face pe ușa cealaltă.

Iată cel puțin un motiv pentru care e bine să ai în casă o pendulă norvegiană.