agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2097 .



Aproapelui cu ură III
proză [ ]
povestire

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihaylo ]

2009-09-27  |     | 




A doua zi Andrei se trezi dis de dimineață să hrănească iapa, se pregătea să meargă la oraș.
– Și Maxim vrea să meargă la oraș – apăru Mărioara în ușă.
– D'apoi eu știu dacă domnul doctor o vrea să vină cu mine la Sighet cu căruța – răspunse ironic Andrei.
– Sigur că vin cu tine Andrei! – se ivi și Maxim în ușă mișcându-și mâinile pe lângă corp ca pentru înviorare.
Lui Andrei, deodată, îi păru rău că-l luase gura pe dinainte.
– Mergeți de vă spălați, iar eu vă pregătesc ceva de mâncare, ca să nu porniți flămânzi la drum – zâmbi bucuroasă Mărioara, privindu-și frații care se pare ca nu-și mai purtau pică unul altuia.
După ce se spălară cu apă rece, în jgheabul din lemn de răchită, scobit de mâna lui Andrei, de lângă fântăna cu o roată mare ca de car, făcută tot de el, frații intrară în casă unde-i aștepta, aburind o mămăliguță ca ochiul soarelui de galbenă, omletă cu jumări și câte o cană de lapte proaspăt muls. Făcându-și semnul crucii se puseră la înfulecat ca niște haiduci, după care tot ca niște haiduci săriră în căruță și numai colbul uliței rămase în urma lor.
O bună bucată de drum merseră în tăcere, până când Maxim sparse tăcerea:
– Ascultă Andrei!
– Da?
– Iartă-mă pentru aseară, nu am vrut să te supăr.
– E, fii pe pace, că nu mă supăr eu așa cu una, cu două – dădu din mână Andrei.
Și iar tăcură o bucată de drum și tot Maxim începu vorba:
– Andrei!
– Da?
– În pădurea Horșlogului mai sunt mistreți?
– Sunt destui, mai bine n-ar fi...
– Atunci e bine! – își frecă bucuros mâinile Andrei.
– Cum să fie bine? – întrebă mirat Andrei, după care continuă:
– La ce-ți trebuie mistreți?... Dă-i în mă-sa pe gheață că numai pagubă ne fac, lui Ion al nostru i-au mâncat aproape toți cartofi sub Dealul Dobrucii.
– La sfârțitul săptămânii vor veni doi dintre profesorii mei, împreună cu doi studenți, colegi de-ai mei la vânătoare.
– Și vrei să-i duci la mistreți?
– Da!
– Asta-i bine, măcar de i-ar pușca pe toți, că numai necazuri ne fac, deja coboară până-n sat după porumb și cartofi, distrugând ogoarele oamenilor.
– Cu ei o să vină și prietena mea – zâmbi vesel Maxim.
– Logodnica ta? – se bucură și Andrei.
– Deocamdată nu! – oftă Maxim. – E fiica renumitului profesor doctor Stănescu, vine împreună cu el.
– Și unde vor înnopta?
– Cred că la Klontz, da s-ar putea să doarmă și la noi, în orice caz vor trece și pe la noi.
– Atunci îi bine! Eu o să-i pregătesc un gulaș haiducesc la ceaun, o să fierb un balmuș... de s-or linge pe degete până la Cluj, pălincă cu mărjele avem, las că nu ne facem noi de râs! – îi trase cu ochiul lui Maxim.
– Îți mulțumesc Andrei! – spuse cu o vădită emoție în glas Maxim.
– E, fii pe pace!... – dădu din mână Andrei.
Mai departe frații tăcură până au ajuns la Sighet.

Va urma.


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!