Din camera în care ne strânseserăm, deodată se auzi un zgomot indefinit, care răspândi numaidecât un miros de caramel. Portăreasa adormi pe o scrumieră mucegăită și cineva se grăbi să îi spele picioarele. Acest gest ni se păru oarecum inutil, întrucât niciunul dintre noi nu avea de gând să plece mai devreme de ora 4. Una dintre uși se deschise brusc, dar se închise la loc. Ne uitarăm unul la celălalt și începurăm să ne salutăm. După aceea ne-am aruncat pe ferestre și am dispărut în fumul de țigară care ne aștepta nerăbdător pe trotuarul celălalt.
După o perdea de cupru, o limuzină începu să ne strige pe nume. Bărbații deschiseră un ziar și începură să citească cu voce tare, femeile își desfăcură nasturii și astfel strada se umplu de sâni verzui. Un stol de păsări se ivi de după bloc și începu să lumineze orașul. Din locul în care mă aflam, puteam vedea destul de clar cum părul tău se prelinge pe burlanele de sticlă ale trupului meu, la fel și toate celelalte componente pe care dimineața își trecuse numele: „Fragil”.
Pe malul unui râu carbonizat, doi îndrăgostiți de culoare se priveau unul pe celălalt prin vitrina unui magazin. Ar fi putut să o facă la fel de bine cu o oră mai devreme, dar portăreasă încă mai dormea în scrumiera ei mucegăită și nu dădea nici un semn că ar fi vrut să se trezească. Așa că ne mai salutarăm o dată și începurăm să ne spălăm pe picioare: mai întâi femeile, apoi bărbații, până ce strada se umplu de un miros pătrunzător de caramel.
Și pentru că deja începuse să se facă noapte, încarcarăm totul în limuzina care ne aștepta nerăbdătoare în spatele ferestrei cu nasturii desfăcuți și dispărurăm. În fața noastră, un stol de păsări învelite în ziar se prelingea pe trupul indefinit al orașului carbonizat, la fel de fragil și de inutil ca zgomotele pe care le-ar face o ușă care se deschide și se închide la loc.