- Dumneata de ce nu vii la Biserică, să te împaci cu Dumnezeu?
- Păi nu suntem certați părinte.
- Nu vorbi așa, să te mai cureți de păcate.
- Păi eu n-am nici un păcat.
Nu făcea pe bufonul ci vorbea serios. Era convins că e curat ca lacrima și nu are nici un păcat. După judecata lui: n-am dat în cap la nimeni, n-am furat nimic, nu am spart casa nimănui, el se considera un credincios autentic. Dar chiar în momentul acela păcătuia printr-o teribilă și inconștientă trufie. Și când ignoranța își dă mâna cu naivitatea, ca să nu spun prostia, omul se pune singur în cea mai rea dintre posturi. Și dacă am extrapola, limitându-ne la orizontul gândirii lui, după moarte considera că e de datoria lui Dumnezeu să-i ofere un loc în rai.
Altă dat un fost (foarte) înalt demnitar ieșind de la o slujbă religioasă, i se ia un interviu (am văzut scena la televizor) și declară senin (reproduc din memorie): «Am ținut să subliniem prin participarea noastră, importanța acestei sărbători care...etc. etc»  Aici nu mai este vorba de ignoranță ci de o trufie incurabilă care face din posesorul ei o biată victimă. Ascultați: Servicul divin nu era important în sine, ci devenea important prin participartea sa!!! El îi făcea o favoare lui Dumnezeu prin prezența sa în Biserică.
Bietule om, Dumnezeu nu are nici o nevoie de prezența ta la slujbă. Dacă participi pentru tine participi, dacă ești absent, pentru tine ești absent. Căci și pentru una și pentru cealaltă vei primi ceea ce ți se cuvine. Dar nu acum, ci puțin mai târziu. După ce vei părăsi lumea aceasta. Tu ai participat la slujbă nu din pornirea ta lăuntrică să te rogi la Dumnezeu pentru viața ta păcătoasă, ci ca să fii văzut și să îți apară poza la ziar.
Două întâmplări care vorbesc de la sine: oamenii se declară credincioși că sună bine, dar câtă diferență între vorbă și viața îmbunătățită, trăirea autentică în spiritul învățăturilor Domnului.
Și cu toate astea, cine vrea să trăiască și după ce moare, păzește Biblia pentru că Dumnezeu nu cere oamenilor să mute munții din loc.
"Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie" (Matei 16.24).