Dorina era salvarea mea și m-am gândit să o sun să văd ce mai face. Răspunse repede cu vocea ei plină de optimism care te făcea să uiți de orice gânduri rele:
- Ce faci dragă, în sfârșit te-ai gândit și tu la mine?
Am tăcut vinovată. Într-adevăr, o neglijasem.
-Dorina, te rog, sunt vinovată, îmi fac mea culpa, dar nu mă certa și tu, am trecut printr-o perioadă foarte proastă. Mai bine vii pe la mine să-ți povestesc.
-Imediat vin.
Și-ntradevăr, în mai puțin de douăzeci de minute a fost la mine. I-am povestit toată tărășenia: sărutul, Dinu, strângerea de mână dar și strângerea de inimă cu Profu', psihoterapia. Îmi puse cred că o mie de întrebări, avea și de ce, apoi cu o ușoară emoție în glas îmi puse și diagnosticul:
-Iustina, tu realizezi că ești prinsă între doi bărbați, dintre care pe unul îl iubești cu patimă, în speță Dinu, iar pe celălalt îl respecți și-l admiri dar căruia, cu bună știință i-ai făcut cel mai mare rău cu putință?
-Care, întrebai eu inocentă, fiindcă deja mie mi se părea că-i făcusem o mie de rele?
-L-ai folosit. Te-ai folosit de el în obsesia ta pentru Dinu iar acum l-ai făcut și să te iubească...
-Ești nemiloasă, Dorina dar cred că ai dreptate.
-Sigur că am, iar tu acum ai mustrări de conștiință. Atâta tot. Știi vorba cântecului: "Cine iubește și lasă..."
-"Dumnezeu să-i dea pedeapsă" , completai eu.
-Dar am o soluție...
-Ca-ntotdeauna, de-asta te-am și sunat...
-Ai fi putut s-o faci mai devreme și nu mai aveai nevoie de doctor, doctorițo!