sunt un refugiat al poeziei
mi-am luat valiza și am pus în ea tot nimicul de care mă pot bucura:
vise pe care le-am realizat
cuvinte pe care le-am spus și cuvinte pe care le voi spune
succese și căderi
vise pe care le voi realiza
cînd am plecat, am scris o scrisoare
fără creion, fără pix
doar am așternut frumos gîndurile mele cu privirea
în fiecare rînd găseam cîte o amintire de cînd am zis cuvîntul "mama"
în fiecare rînd găseam cîte o istorioară despre totul ce a fost bine și totul ce putea fi perfecționat
am lăsat scrisoarea pe masă și am ieșit din mine
după ce am închis ușa am stat puțin
mă gîndeam la scrisoare
ea este o parte din viața mea de aceea m-am întors
mă aștepta pe masă
deja plîngea, credea că am uitat totul
am început să plîng și eu
așa am stat ceva timp
ea se uita la mine și eu mă uitam la ea
ne uitam unul la altul
a sunat pașaportul și mia adus aminte că viza o am pentru o perioadă de 15 zile
trebuie să mă grăbesc ca să nu scap trenul
deschid valiza și pun în ea scrisoarea
sa divizat în mii de bucăți și sa pierdut printre nimicurile pe care le-am pus
sunt toți fericiți, deja sunt uniți și nu se vor mai despărți niciodată
cînd închideam valiza m-au întrebat unde plecăm
le-am zîmbit și le-am răspuns că ne ducem în viitor
m-au rugat să nu le pierd, aveau frica ca să nu le fure
am luat catușele și am prins valiza de mînă
le-am închis și am lăsat cheia pe masă
am închis ușa și iar am ieșit
deja pentru totdeauna
pe peron pașaportul meu a făcut cunoștință cu mai multe pașapoarte albastre
toate erau triste dar pe pagini se regăsea speranța
am decolat... și am închis ochii
m-am trezit cînd eram deja în stradă
pașapotrul meu și-a luat rămas bun de la prietenii lui
am respirat adînc, era un aer plin de miros necunoscut
am luat loc pe o bancă din parc și m-am îtrebat
- sunt liber?