Dobri a împlinit 23 de ani. Ruxandra Dobrița, fiica mea cea mare este persoana din familie care îmi dă curaj prin parcursul ei de succes și îmi pompează o doză de optimism necesară, un vaccin administrat împotriva mentalității obosite și a vârstei din ce în ce mai zbârcită.
Primul nostru Bebeluș, frumos și plinuț la vremea aceea, cu ochi mari întrebători, a unit familia și ne-a învățat meseria de părinte. Concluziile ei de adolescentă uneori intolerantă, mi-au demonstrat că am avut carențe. Prea multă corconeală, lipsa unui mediu ludic adecvat vârstei, depozitarea excesivă la bunici.
Conștiincioasă, responsabilă, talentată, frumoasă și distinsă. În permanență am avut senzația că poate reuși în orice domeniu: matematică, literatură, limbi străine. Lipsa unui model pedagogic în liceu, a unui suflet empatic a determinat-o să se orienteze spre economie, refuzand conservarea tradiției familiei Lungu, profesor de matematică.
La mulți ani, fetița mea dragă, sănătate, echilibru sufletesc și mult noroc! (norocul înseamnă șansă; învață să nu ratezi șansa!). Nu uita, viața presupune transpunerea în lumea reală a unei lumi proiectate în mentalul tău.
Împlinește-ți visul!
Curaj, ești deja o luptătoare cu experiență, respiră și nu uita: creează, lasă ceva în urma ta! Poți fi mulțumită de tine doar când constați că faci lucruri care te înnobilează ca om și îți consolidează statutul profesional! (didacticist sfat, ca de obicei dar util). Și-acum finalul, îl cunoști, ți-l repet cu ocazia fiecărei convorbiri telefonice: să te îmbraci , să papi, să te odihnești (Offf, părinții ăștia! Iartă-i, înțelege-i, într-o zi îi vei copia!) .

În liceu citea la greu literatură, filozofie, istorie. La un moment dat găsesc lipite pe ușa camerei câteva concluzii care m-au năucit pe moment. Ulterior m-am distrat copios și am realizat că primisem o lecție. Descoperisem că avea personalitate și nu mai îngurcita cuminte tot ceea ce i se servea.

- Mă, Cioran ăsta de ce nu s-a sinucis? Pentru că scria ca să crizeze lumea? Sunt de c… extremiștii ăștia; sunt în stare să-și lase fratele să se sinucidă, să-l îndemne chiar și ei merg constant la doctor să prevină o moarte prematură.

Nietzsche ăsta e tâmpit! Îmi spune el mie că femeile care au preocupări științifice au ceva greșit în sexualitatea lor. De unde cunoștea el femeile? Un misogin nu ajunge să cunoască niciodată femeile. Dă-l dracu cu ideile lui nihiliste, că se mai și contrazice pe deasupra.
Iarăși mă întorc la Nietzsche, doamne tâmp a putu fi omul ăsta. Insistențele lui pe tema omului bestie-supraom, nu sunt decât propriile frustări. El este o bestie. Un ateu e în primul rând un încuiat, apoi un egoist absolut, apoi f.f.f. frustrat și complexat. Așa vroia Nietzsche să ajungă Dumnezeu? îl desființa pe Wagner, mentorul său, pentru că era mai apreciat, pentru că avea ceva de spus tipu, și pe el amărutu nu-l băga nici dracu în seamă. Până când s-a inventat un alt tâmp, Hitler care să-i aprobe aberațiile și să le mai pună și în practică. Oameni bolnavi! Lumea asta e un spital de filozofi, jumătate din ei inchipuiți iar cealaltă jumătate canalii!
Ateismul este cea mai mare dovadă a prostiei umane!(Bravo copilu, ceea ce este surprinzător este că familia noastră nu prea era bisericoasă, spre disperarea bunicii de la Brezoi, dar tu ai priceput de timpuriu că fără Dumnezeu nu avem sens, suntem săraci și debusolați.)

Și când te gândești că ține din antichitate. Mă, nu există dragoste, iubire, care se vor spirituale, există LIBIDO și punct. Nici n-ar fi existat conceptul de iubire, care ar fi ceva diferit de sexualitate, hm, dacă n-ar fi fost Platon cu iubirea lui platonică. Iubirea platonică, are ca sursă, năzuințele filozofului, bănuiesc. Eiii, dacă-i așa atunci e ca dracu de prost înțeleasă, pentru că Platon era homosexual!

Auzi la Jung: un om cât de cât capabil de introspecție… nu știu ce dracu. Da oricum, mă cum adică capabil de introspecție, și mai adaugă și științificul cât de cât. Orice om se cufundă înlăuntrul lui din când în când, depinde de la caz la caz, cât de adânc și cât de des. Mă, deșteptule, introspecția ne omoară.
Sau Schopenhauer: femeile sunt animale cu păr lung. Aaa, bine că m-am tuns atunci. Mă de unde dracu le vin ideile astea? Mi-ar fi fost rușine să scriu așa ceva.
Băi, m-am săturat de voi, nu vreau să mai aud de voi, sunteți cei mai ratați! Cei mai sinceri și sensibili la problemele omenirii sunt pictorii și compozitorii, apoi urmează scriitorii și poeții, care mai au din când în când cîte ceva de spus. Dar voi, filozofilor pieriți din fața mea. Mă da proști sunteți, chir nu v-ați dat seama că nu puteți fraieri pe toată lumea. Poate că într-adevăr sunteți superiori unora, ălora care vă înghit inepțiile. Eu era să mă înec cu ele de vreo câteva ori.
Băi, filozofii ăștia, scriu ce li se scoală și când li se scoală, și noi ne stoarcem creierii să găsim un fundament pentru ceea ce aberează ei, când de fapt el nu există. Niște lătrători, care încearcă să manipuleze și se întorc în mormânt când le reușește conspirația…Da, niște conspiratori, niște instigatori…


Caut în permanență ceva. Aș dori mai mult, mai convingător, mai vizibil, dar ce anume? Caut cu încăpățânare. Până când? Am fost ursit să fiu un călător permanent, să mă îndoiesc, să încerc, să visez. Cobor spre bătrânețe. O stare greu de explicat. Și totuși nu-mi doresc liniște; liniștea înseamnă blazare, neputință, frică, uitare.

Reportaj trist despre satele din Munții Poiana Ruscă (ținutul Pădurenilor). Satul Alunu are șapte oameni; case cu temelii din marmură, curți pavate cu marmură, biserică construită din marmură. Marmura care se găsește la tot pasul nu a fost argumentul suficient, adezivul care să îi mențină pe localnici. În Mosoru trăiește un singur om, Nea Nică. În Golești mai înnoată prin viață cinci familii de bătrâni, fiecare cu povestea ei. Măgarul este la mare căutare, el este metroul celor din Golești, cu el se aprovizionează. Parcă Blaga spunea că veșnicia s-a născut la sat. Depinde de sat și de vremuri domnișoru Lucian.
Mai nou pustietatea s-a abătut peste satul românesc!