A venit toamna.Când? Nu știm.Frunzele au căzut de anul trecut și copacii, dezamăgiți in trudnicul lor demers, n-au mai înverzit.Ar mai fi rămas un semn autumnal:plecarea berzelor! Dar nici ele nu pleacă;li s-a urât să fie tratate ca niște haimanale și, in fiecare primăvară, să-și reclădească sălașul fără nicio despăgubire din partea statului, acest procedeu chemându-se abandon de domiciliu.Au venit înalții și mult prea-nalții demnitari europeni să le convingă să plece,le-au promis că le vor asigura transportul, cazarea și diurna, educația progeniturilor(și a lor, a pro-genitorilor),ședințe foto-audio-video,masaj erotic și sclerotic pentru cele dizabile, nimic nu le-a putut clinti din tragica lor hotărâre.Atunci, unul dintre cei mai mari maimari a vrut să atinga una din berze, să vadă de nu sunt cumva împăiate:sunt lipite de cuib, a strigat oripillat, să facem ceva pentru a le reda libertatea! Și au început să zgâlțâie de stâlp, să clatine pământul dimprejur bătucindu-l cu cizmele lor de cazaci marca Versace, să aducă buldozere de care să ancoreze bietele înaripate care, din neputința desprinderii, încurcau rosturile Curții de Conturi, prin efectuarea de operații care nu se înscriau pe lista cu prețuri eligibile, neputându-se face blestematul decont pentru că nu s-a comis călătoria.Of, of, of și iar of! se jeleau bieții demnitari în jurul câte unui cuibar spulberat, nici pomeneală de desprinderea vreunei supraviețuitoare de stâlpul care-i servea de soclu.N-o să mai putem demonstra, la primăvară, că s-au întors berzele, n-avem dovada ajungerii lor în spațiul european, trebuie neapărat să întreprindem ceva:să înființăm o Comisie de Descuibare a Berzelor, din care să facă parte cei mai acerbi scuturători de berze, cei mai titrați și cei mai talentați în a face să cadă și să decadă o vietate, oricât ar fi fost ea de ancorată în context.Și a fost un dezastru: au căzut penele de pe ele, steaua de cositor de deasupra cuibului, nenăscuții pui din găoace, dar ele au rămas așa dezabuzate și iluminate de convingerea că rostul lor este acela de a aduce copii pe lume.Cum lacrima unicei berze care a mai găsit puterea de a secreta o lacrimă, a catadicsit să cadă, din spargerea ei s-a ivit un făt, Făt-Frumos-din-Lacrimă. Numai că el nu era deloc frumos, era chiar hidos, un monstru ghebos și sașiu, din cauza zgâlțâiturilor îndurate, dar pentru coautorii lui, era tot ce putea fi mai frumos și mai valoros pe fața pământului, el avea să le aducă revigorarea conturilor din mai multe surse:de la sănătate, de la mediu în remediu, de la dezastre naturale și de oriunde s-ar mai fi ivit o oportunitate.Cutremurați și cutre-murate de fericire, capac-itătile de decizie isi luara zborul spre U.E.,uitand complet de barza romaneasca!