Mioara își întoarse fața și încercă să se cuibărească la pieptul mic al Piei, dar nu reuși decât să-și așeze capul în poala ei. Cu sensibilitate și afecțiune, Pia își trecu degetele prin părul aspru, lucios și negru ca abanosul, al celei ce dorea compasiune.
- Hai plângi draga mea, plângi să te răcorești. Cine știe ce se întâmplă în sufletul tău și nu poți spune.
- Pia, spuse într-un târziu tânăra prăbușită, vreau să-mi deschid sufletul acum.
- Cu multă plăcere te ascult, Mioara.
- Stii cine a fost primul bărbat din viața mea?
- Dacă-mi spui...
- Tata.
- O, Doamne! Doamne!... Și ai mai spus cuiva?
- Nu.
- Of... din această cauză ești tu așa tristă... Cum a putut să se întâmple asemenea tragedie? Cum poate fi cineva atât de monstruos, mai ales când este și tată? Când s-a întâmplat? formulă Pia tirul de întrebări.
- Stai ușor, că-ți spun acum.
Mioara se așeză mai comod și începu cu glas domol.
- Pe mama a doborât-o cancerul și înainte de a muri a stat în pat vreun an de zile. Eu aveam 15 ani. Am iubit-o mult și făceam totul ca să sufere mai puțin. Adică eu găteam, spălam, făceam curat, pentru toată casa și mergeam la liceu 15 km, cu autobuzul. Într-o noapte m-am trezit cu tata, care mirosea a alcool, în patul meu. Mă strângea în brațe, mă pipăia în locuri intime. Nu prea am înțeles despre ce este vorba, iar el îmi spunea mereu să tac, să nu audă mama. ’’Ce vrei să o superi pe mama?’’ și... s-a întâmplat... Crezând că este prima și ultima dată, am tăcut, dar n-a fost așa. S-a întâmplat de multe ori într-un an, până a murit mama. Spunea, ’’ ce vrei să aduc altă femeie, aici peste mama ta, bolnavă? fata tatii’’. Și-mi aducea bomboane și ciocolată pe care le ascundea de fratele meu, să le mănânc numai eu.
- Tu mergeai la școală în acest timp?
- Da, făceam naveta de care ți-am spus.
Mioara se ridică, își aprinse o țigară și continuă:
- Apoi, mama a murit... și m-am revoltat. N-am vrut să-i mai fac jocul, dar m-a amenințat că mă spune colegilor de școală și am cedat din nou. Se întâmpla destul de des, de câteva ori pe săptămână. Mă obișnuisem cu acest calvar și înduram cu stoicism. Odată m-a întrebat dacă-mi place și l-am scuipat. El mi-a tras o palmă și a continuat ce începuse. In clasa a XI-a, eram mare, mă curta un băiat. Un coleg de naveta și am vrut să leg prietenie cu el, dar tata mă urmărea și i-a spus să mă lase în pace că sunt o stricată. Băiatul m-a părăsit.
În una din zile, când avea loc incestul, a venit fratele meu de la serviciu mai devreme și ne-a prins în fapt. A rămas speriat în ușă, dar tata s-a dus repede la el, l-a luat în altă cameră și nu știu ce au vorbit. Eu n-am mai ieșit din cameră două zile. M-am încuiat pe dinăuntru și mă gândeam cum să-mi pun capăt zilelor. Insă gândul, că nu mai este mult și voi termina liceul și că voi pleca în alt oraș, unde nimeni nu mă cunoaște, mi-a dat putere să depășesc momentul.
Mioara își mai aprinse o țigară și-și luă o cană de cafea.
- Vrei și tu cafea, Pia?
- Nu Mioara, nu doresc. Dacă nu vrei să mai povestești acum, ajunge, îmi spui și altă data.
- Nu, acum vreau să-ți spun tot, poate mai scap de povară. Nu am spus nimănui Pia, nu am simțit pe nimeni atât de aproape ca pe tine. Te rog ascultă-mă.
- Cu multă plăcere, fată nefericită, cu multă plăcere...
- Era iarnă, eram în ultimul an de liceu. Fratele meu a venit de la serviciu și nu era mâncare gătită. Nu făcusem, nu mai știu din ce motiv. Foarte nervos, mi-a reproșat că nu mă țin de treabă, că sunt leneșă, că nu fac ce i-am promis mamei. Eu eram în pat, cu cărțile și am început să plâng. El a venit lângă mine și-a cerut scuze și a început să mă mângâie provocator. Atunci l-am luat la palme. Fratele meu, fiind mai mare și mai puternic, m-a răpus, m-a trântit în pat și mi-a spus că dacă nu mă culc și cu el, mă spune la toată școala, că trăiesc cu tata de patru ani.
Mioara făcuse o pauză, trăse câteva fumuri din țigară cu nesaț, ca și când își aduna ultimele puteri, pentru a merge mai departe.
-Și ai cedat? întrebă Pia, încurcată.
- Da. Ce era să fac? Imi era frică că mă spune colegilor de școală.
- Cât a mai durat calvarul ăsta pentru tine?
- Vreo jumătate de an, până am plecat la facultate.
- Ei au fost de acord să pleci?
- Bineînțeles că nu. Râdeau de mine și spuneau că oricum n-o să reușesc. Eu m-am pregătit cu înverșunare. Era singura modalitate de a scăpa de ei. Am luat cu 9,50.
- Te-ai mai dus acasă?
- Nuuuuu...Am stat în București chiar și în vara aia, am vândut înghețată, am făcut menaj, la diferite doamne. La începutul anului m-am dus la decan, i-am spus că n-am mamă și nu mă poate nimeni întreține, iar el mi-a repartizat o cameră la cămin și cu bursa pe care am luat-o tot timpul facultății, m-am întreținut singură. Mai munceam, când găseam, făceam menaj, spălam vase la cârciumi, călcam la diferite case. Imi făcusem un vad al meu, de care nu știa nimeni. Restul îl știi.
- Buletin de București, cine ți-a făcut?
- O tanti, căruia îi făceam menaj și care zicea că o să rămân eu în locuința ei, dar după ce a murit au venit rudele ei și nu s-a mai putut. De aceea am venit în acest oraș.
- Am înțeles Mioara. Acum încearcă să uiți tot ce s-a întâmplat. Ești tânără și o să găsești un băiat bun, care o să te înțeleagă după ce o să-i povestești, tot ce mi-ai spus și mie.
- Nici vorbă. Ei doi sunt singurii bărbați din viața mea și așa va rămâne. Eu nu pot și nu vreau să mă culc cu bărbați. Mi-e silă de ei.
- Asta este drama ta, că nu vrei. Cei doi au fost niște animale, niște nemernici. Nici nu există calificative pentru ei, dar asta nu înseamnă că toți bărbații sunt la fel. Uite Mitu, este foarte amabil și cred că este îndrăgostit de tine.
- Nu... lasă... Mitu merită o fată normală, nu ca mine și apoi eu vreau să plec în Australia. Știi că mi-am depus actele?
- Nu, raspunse Pia.
- Aștept aprobarea.
La acest gând, Mioarei îi luceau ochii. Dorea să ajungă cât mai departe de cele ce i s-au întâmplat, undeva în o altă lume, poate depărtarea îi va șterge urma rușinii și păcatului ce-l purta cu ea și care o măcina încet, dar sigur.

va urma