Un militar mort în Afganistan a fost adus acasă la Râșnov. Fie-i țărâna ușoară! Trist ! apartenența la NATO și UE implică riscuri. Ne plătim tributul din păcate, în decedați. Asta-i piesa! nu-i fair să cerem doar altora să păzească ramura de măslin. Imaginea României este cam șifonată în istoria universală. În evul mediu ne plecam grumazul după cum cânta turcul, muscalul, leahul sau cătana nemțească, iar când ne mai învioram îi așteptam la cotitură și le dădeam nesemnificativ la cap. În primul război mondial am iritat Aliații prin doi ani de neutralitate neguțată uneori inabil, ca apoi să încheiem Pacea rușinoasă de la Buftea. În ceasul al doisprezecelea am redevenit curcanii viteji ce au scris haiducește paginile manualelor de istorie. În al doilea război mondial am făcut pereche la tanz vals cu nemții până la Cotul Donului, ca apoi s-o dăm pe un kazaciok drăcesc cu rușii, din care nu ne-am mai oprit vreo cincizeci de ani.
Cei nouă militari morți până acum sunt eroi, nu numai pentru că s-au jertfit pentru o cauză nobilă, pacea universală, ci fiindcă ne-au spălat păcatele și inabilitățile politice din trecut. Ei sunt zălogul cuvântului dat și respectat, ei sunt onoarea României contemporane.

A fost pusă cireașa pe tortul numit România. Un subofițer român și un bulgar au fost arestați pentru spionaj în favoarea Ucrainei. Le cam stăm în gât vecinilor de la răsărit. De supărare că au feștelit-o la Haga și-au căsăpit ministrul de externe. Omul îi trage de mânuță și îi mustră evropenește: cum să nu respectați decizia Curții, ăsta-i un lucru inadmisibil. Cu alte cuvinte, nătângii vor să fie încă în Europa copiii problemă din perioada sovietică. S-au dus timpurile alea zevzecilor, ciocul mic și răsfoiți codul bunelor maniere europene! Politic, greșim copilărește. Inițial am acuzat și Rusia ca parteneră a spionajului ucraineian. Acuzația nu s-a susținut iar rușii ne-au mai trecut o bilă neagră în cont. Nu înțelegem că în raporturile politice cu marile puteri suntem o cantitate neglijabilă și liderii acestora ne tratează ca atare. …Escu a gafat nonșalant când a slobozit cârdul de pupeze ce zburau nătâng peste lacul rusesc al Mării Negre, căutând fără GPS axa Washington-Londra-Paris. Am auzit cândva un banc care ni se potrivește de minune : un elefant și un puric mergeau împreună. La un moment dat, uimit de pasul apăsat al elefantului, puricul îi spuse mândru:
– Elefantule ce zgomot facem!
…Escu săracul are impresia că dacă pășim alături de americani suntem părtași la gălăgie. Ha, ha, ha, dom’ Președinte, Obama s-ar putea să ne lase fără scutul umbrelă de dragul rușilor. Yankeii au adus o scrisorică la Kremlin și ar cam da scutul pe ceva constrângeri nucleare în Iran.